Agest(4)
Semnificaţie: rom. dialectal ’agest, agestru’,’crengi, aluviuni la cotul unei ape’ cunoscut în Maram., V Trans., Banat, verb ’a agesta, a agesti’,’a îngrămădi, a proteja, a se aciua’, etimologie: lat. ’aggestum’,’fortificaţie’ care corespunde cu sensul de ’a proteja’, neologismul derivat din franceză ’agestru, agestre’,’con de dejecţie al unei ape’ corespunde semantic cu sensul de ’aluviuni’ ceea ce sugerează că acest sens era cunoscut încă din latină.
Atestări
microtoponim Agesturi la Rozavlea Maramureş
p. Argestru afluent Bistriţa în depresiunea Dorna
p. Argestru afluent al Bistricioarei la Bilbor
toponim Ajest (Agestru) pe p. Strâmba afluent al Prutului în ţinutul Tigheci la 1556
toponime 
agést, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX).
Cum pot veni acestea din lat. aggestum(fortificație)? Nu e posibilă o astfel de derivare oricît de mult forțezi sau tragi metafora. Mai degrabă verbul care stă la baza lui aggestum avea de fapt și alte derivate conforme cu sensurile din română, conform urm.:
http://en.wiktionary.org/wiki/aggero#Latin
ad-gero, de unde gero era arhaicul *ges cu rotacizarea lui s specifică unei părți a germanicilor și latinilor.
Deci noi păstrăm o formă a lat.vulgare foarte arhaică.
Ar mai putea fi ceva asemănător cu gr.agora și verbul ageirō, “I gather” sau lat.aggrego. http://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%80%CE%B3%CE%BF%CF%81%CE%AC
În alb. se formează cuvinte folosind sufixul cuprinzător -isht. Exemple:
ranishtë (nisipărie, groapă de nisip) din rërë(rotacizat din rënë); lëmishte- murdărie etc.
Unealtă rea sau om rău vin din alt radical, poate IE*agh (vile, bad). Aghiuță ar putea continua o formă ag-lo (sufix -lo ce forma „nomina gentis” (conform.lui I.I.Russu), la fel ca cel din viezure, dar rotacizat; păstrat mai bine în alb.vjedhulle.
Posibil ca ‘aggestum’ să nu fie etimonul corect dar derivarea semantică pe linia ‘lemne slabe, vreascuri, grămadă’ -> ‘om inutil’-> ‘om leneș, rău’ este perfect posibilă, deci sensul obiectiv trebuie să fi primat celui moral. După cum spui originea trebuie să fie în ‘aggero’ într-o formă sau alta. Sufixul alb. ‘-isht’ mi se pare perfect echivalent semantic și fonetic slav. ‘-ishte’ și rom ‘-iște’ astfel că istoric – dar și fonetic – este puțin probabil să explice ‘-st’ din ‘agest’.
E posibil să avem și o derivare din IE *ank- „to bend, to curve”, conform cu lat.angulus și sl. ǫg (ъ)lъ sau gr.ankos : http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=++89&root=config
http://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A1%D5%B6%D5%AF%D5%AB%D6%82%D5%B6#Old_Armenian
Definiția spune că agestul se produce sau se face la cotitura unui râu. Din sensul „îndoit, strâmb” pot ieși toate metaforele: slab, om rău sau unealtă rea, lemne slabe, lene, neglijență. S-a întâmplat în mai multe limbi IE și din radicali diferiți.
Citisem undeva de o așezare tracică Angissos(sufix -sos; ex: Kurpisos din *kurp- a săpa), iar specialiștii ( Duridanov, cred că și Jokl) l-au pus în legătură cu același rad.*ank-. Așezarea se afla la cotitura unui râu.
Probabil tot aici intră și verbul a agăța (acăța), presupunând că exista cândva și sensul de „hook”(cârlig) conform sl. „ OCS ǫkotь (okotă sau onkotă) hook; OHG ango , Angul `fish hooks, stinger ”, tohariană ankar- colți, fildeș (onkolmo- elefant).
Dacă venea din slavă s-ar fi produs transformarea (generalizată) a > o. Denazalizarea formei originale nu e o regulă, dar se mai întâmplă.
„ Angissos was a town in Thrace, Duridanov derives its name from IE ank, ang – to
bend, to curve, found in Sanskrit ancati – to bend, to curve, anka-h – curve, Greek άνκος
– abyss and O.Ch.Sl. ОНКОТЪ (ONKOTǍ) – hook. As related hydronym Duridanov
points Angites (today Angista) – side river of Strymon (Struma). It means curved, bent
river [2], p. 29. Related are also O. Blg. ОНГЪЛЪ (ONGǍLǍ) – angle, hook, Slovene ogel,
vogal – corner, Rusian уголь (ugol) – angle, hook. Here I would like to mention that the
most ancient variant of ang – curve is preserved in the Slovenian language, that is the word
zanka – a loop, snare [8,9] ”
Apropos de discuția privind Angissos poate prezintă interes:
în ceea ce privește o. blg. ОНГЪЛЪ mi se pare dubios ca o limbă turanică să aibă un rădăcină indo-europeană atât de evidentă. Dacă o avea era un împrumut din slav. dar știm bine că acesta este o formă ne-nazalizată. Ar fi de văzut sursele primare pentru acest ОНГЪЛЪ, cele secundare nu sunt certe în astfel de situații.
Sînt interesante și adaosurile astea, cum e agestru față de un original agest sau zadră față de zadă(zeadă). Poate mă poți ajuta dumneata: ce înseamnă fraza asta: „dentalele t și d apar uneori despicate în tr și dr.”? pag.394 din carte http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1938-1941_010_partea2.pdf
S.Pușcariu discută și acele adaosuri fonetice: b după m și d după n, plus altele de care nici nu eram conștient. În albaneză sînt aproape complet generalizate, deci nu văd cum asta n-ar veni din substratul traco-ilir. Am găsit o urmă vagă a acestui procedeu în discuția despre toponimele prusienilor baltici și o parte a lituanienilor. Căutam la un moment dat etimologia IE a verbului alb.nderoj și , culmea, găsisem o paralelă apropiată la baltici, dar de fapt albaneza împrumutase cuvîntul din lat.honorem, numai că avea acest d infix. Forma cea mai arhaică era din dialectul gheg nordic , nêr, deci alabaneza folosea procedeul ăsta chiar și după sec.XVI cînd apar primele lor scrieri.
Sînt sigur că cineva mai inteligent și mai pregătit ca mine ar putea indica pe hartă unde se găsesc acele adaosuri fonetice, dacă le pot spune astfel. Intuiesc că ar fi vorba de graiurile din Crișana, Moldova și Maramureș/Oaș, unde dacii au supraviețuit ca limbă și cultură mai mult timp.
Discuţii privind despicarea unor consoane au fost multe (îmi amintesc în special contribuţiile lui Graur), dar nu sunt destul de specialist să mă pronunţ. Ce am observat eu este predilecţia românei pentru sufixul ‘-str’ şi modificarea unor cuvinte în direcţia apariţiei acestui sufix (probabil acelaşi fenomen perceput în moduri diferite sau un fenomen similar), un exemplu clasic care demonstrează că e încă activă transformarea ar fi ‘balast’ ->’balastru’.
„Din punct de vedere etimologic, Argestru înseamnă „loc populat cu argele, adică cu adăposturi umane semi îngropate”[9].” https://limbaromana.org/revista/formarea-numelor-de-sate-din-valea-superioar%C4%83-a-bistri%C5%A3ei/
Dacă explicația de mai sus ar fi fost corectă, cum explică sufixul -astru (jugastru, fiastru)? Nu poate, pentru că originea entopicului este probabil dacică din rad. *arke, (dacic *arge) („to store, to defend, to lock”).
În aceeași zonă dau o paralelă mai comună azi: „Numele satului provine de la numele pârâului, fiind determinat de prezenţa unui mare con de depunere, prin acumularea unor materiale la gura de vărsare. Izvorul pârâului apare sub forma Obârşia Agiastrului, într-un document din anul 1794. (BĂL., NDC., 59).”
La fel vede lucrurile Dragos Moldovanu: pag.65 (pag.439 în carte): http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/stratificarea-genetica.pdf
„adj. *berauij < v. bg. blrati "a strînge, a aduna, a îngrămădi", deci "care îngrămădeşte (aluviuni, argestru)". "
La fel și aici, argestru este un apelativ: http://www.comunacicirlau.ro/cic%C3%AErl%C4%83u_relieful-%C8%99i-vegeta%C8%9Bia-231.html
Am impresia că agest(ru) este doar o formă trunchiată, iar de fapt ar trebui să avem un coradical dacic din tema *arg conform derivatelor următoare:
argea = 1. clește 2. (Mold.) streașină, război. 3. (Ard., Maram.) acoperiș. 4.restul de sensuri…
Derivate coradicale de origini diverse:
1. arm.argel- obstrucție, baraj, obstacol; argelum- defend, hold off, hold back (IE *arke- „to store, to lock, to defend”).
2. alb. argësh – crude pontoon raft or bridge made of wickerwork and inflated bladders https://en.wiktionary.org/wiki/argsh
3. alb. ragal- kennel (coteț, cușcă)
4. rom.răgulă (neam) (?)
ETC.
Ar fi interesant ca agestu (lat.aggestum) să aibă o paralelă dacică *argiștam, af. arm.argel, care am impresia că-i un infinitiv (-el). https://en.wiktionary.org/wiki/aggestus#Latin
Sufixul *-ișt- formează col-loc. în limbile slave și albaneză, deci ar trebui ca *arg- să însemne o obstrucție formată din depuneri de aluviuni și lemne. Cred că-l avea și lb.dacă (Ranisstorum)
Ce nu se potrivește aici este absența palatalei /ș/, căci -stru este ușor de explicat printr-o veche despicare specifică.
Ba chiar și infixul r este destul de comun: armăsar (lat.admissārius), arciar/arcer/arțar (lat.acer „arțar”), arcér² (var.arcear, arceriu) cf. unui probabil *ārcearius (lat.ācer + -ārius). Nu era nevoia să mă complic a explica din perspectiva dacizantă, însă sunt niște întrebări de pus aici.
Înțeleg că ‘Ranisstorum’ intervine în discuție doar pentru prezența sufixului ‘-ist’ ? Pentru a fi etimologia verosimilă ar fi nevoie de o influență lingistică inversă (de la substrat balcanic către latină) pentru a explica ‘aggestum’.
Este un -ișt, dar întrebarea este dacă-i afixul respectiv plus *-or- sau avem o serie de așezări pan-tracice (sau celtice) cu *storum sau *stōrum (shtuar. Vezi Sturum (Mold.), Ranisstorum , Durostorum, Caristorum (=Kopilovci, Bulgaria).
Fără acele sute de ani de bilingvism traco-latin n-am fi avut cultura asta orală bogată, credințe naive cu lupi și vidre psihopompi, superstiții despre ocultarea soarelui sau a lunii, tipare mentale comune cu albaneza, obiceiuri, cuvinte, idei, zicale, etc.
E clar că suntem suma unor prefaceri îndelungi și doar limba tracică n-am păstrat-o.
Nu pot argumenta că argestru e dacic, dar agestu este clar romanic și e păstrat mai bine în chiar zonele unde romanizarea/colonizarea/urbanizarea a fost mai puternică. http://www.diacronia.ro/en/indexing/details/A1880/pdf
În afara acestui areal întâlnim argestru, deci sper să găsesc ceva neîmbăgiuat (unambiguous) de origine dacică. Până nu mă fac oale și ulcele.. nu c-aș plănui să mă ard, dar așa e vorba.