toponime

 Paginile următoare s-au născut din pasiunea, sau am putea să-i spunem chiar obsesia, autorului pentru domeniul toponimiei, pasiune tradusă în zeci de nopţi nedormite petrecute cu studiul unor surse toponimice inedite, sume frumuşele cheltuite pentru a obţine cărţi rare din domeniu sau disponibilitatea de a învăţa limbi care să-i deschidă astfel accesul la surse de informare altfel inaccesibile. De ce această pasiune ? Deoarece autorul consideră că încă sunt lucruri de spus în acest domeniu care nu şi-a dezvăluit încă toate tainele, taine de care autorul se apropie cu respectul şi tactul cuvenit unor adevărate testamente vii ale unor vremuri de mult apuse, ferestre spre stări psihologice ale unor strămoşi de care nu trebuie să uităm atât de lesne chiar şi în epocă supertehnologizată pe care o trăim.

 Reflecţii asupra cercetărilor toponimice

  Mult prea adesea domeniul toponimiei a fost abordat de cercetători cu o agendă prestabilită care au uzat şi unori chiar abuzat de argumente toponimice alcătuite în pripă sau siluite pentru a se conforma vreunei teze istorice sau lingvistice. Un lucru învăţat de autor în aceşti ani de preocupări toponimice este că abordarea domeniului trebuie făcută cu dragoste şi respect, că singurul obiectiv avut în vedere trebuie să fie smulgerea din uitare a crâmpeilor de semnificaţie toponimică altfel destinate a se pierde în neantul istoriei şi mult prea adesea o condiţie absolut necesară unui asemenea demers este tocmai abandonarea teoriilor preconcepute care adesea se dărâmă precum castelele de nisip sub tirul unui argument lingvistic sau istoric bine ţintit. Munca toponimistului onest este dificilă şi de multe ori frustrantă atât datorită necesităţii de a-şi revizui continuu teoriile cât şi pentru că în multe cazuri toate eforturile eşuează în faţa unor toponime care vor rămâne o enigmă pentru totdeauna. Totuşi în situaţiile în care argumentele se asamblează neaşteptat într-o etimologie coerentă şi inedită, sentimentul imponderabil al descoperirii reprezintă o răsplată mai mult decât suficientă pentru toponimistul autentic.

 Glosar

 Un glosar minimal al terminologiei lingvistice folosită în aceste articole:

 Toponim – formă lingvistică utilizată pentru a identifica o locaţie geografică

Apelativ – cuvânt având o semnificaţie determinată într-un idiom

Etimologie- istoricul transformărilor semantice şi fonetice suferite de un apelativ sau, în cazul de faţă un toponim 

Etimon – apelativ propus a se afla la originea unui alt apelativ sau toponim, în urma unor transformări etimologice dterminate

Entopic – apelativ care descrie un anumit aspect geografic (o formă de relief, diferite aspecte hidrologice, de vegetaţie sau faunistice, caracteristici privind aşezările sau activităţie umane etc.). Astfel de apelative sunt frecvent utilizate pentru a forma toponime.

  Pentru terminologia lingvistică clasică utilizată în text cititorul este îndrumat spre spre lucrări generale din acest domeniu.

 Metodologia aplicată

  Câteva lucruri privind metodologia aplicată: descifrarea toponimelor face apel la argumente ce ţin în primul rând de lingvistică fără a neglija însă contribuţiile aduse de istorie, etnografie, geografie în ultimă instanţă chiar orice domeniu al cunoaşterii umane tradiţionale sau moderne. Abordarea metodică care să considere toate etimologiile posibile trebuie să prevaleze fără a neglija însă principiul Briciului lui Occam întruchipat în fraza ’Între două explicaţii etimologice concurente trebuie acordat credit celei mai simple’. Studiul extensiv al toponimelor trebuie să aibă pe cât posibil un caracter atât sincronic (studiul denumirilor concomitente în timp de pe un teritoriu) cât şi diacronic (studiul evoluţiei temporale a denumirilor de locuri). Argumentele toponimice pot fi din următoarele mari cateorii:

 –         semantice: semnificaţia etimonului propus pentru a explica toponimul trebuie să adecvată pentru a admite utilizarea etimonului respectiv pentru a denumi un loc

–         fonetice: forma fonetică a etimonului propus trebuie să fie în concordanţă cu legile fonetice care au acţionat asupra apelativelor în teritoriul respectiv şi în idioamele care ar fi putut influenţa toponimul în discuţie

–         morfologice: transformările morfologice (sufixări, prefixări, articulare) care au acţionat asupra etimonului propus trebuie să fie corespunzătoare idioamele care ar fi putut influenţa toponimul în discuţie

–         de distribuţie: răspândirea geografică a toponimelor conţine informaţie intrinsecă privind originea lor care nu a fost întodeauna exploatată, cel puţin la modul sistematic. Dacă distribuţia unei familii toponimice este strâns legată de un anumit teritoriu acest lucru sugerează că explicaţia semnificaţiei toponimelor respective trebuie să facă apel la etimoane derivate din dialectele folosite sau care au fost folosite pe teritoriul respectiv.

  În cazul în care mai multe argumente de tip diferit susţin acelaşi etimon, probabilitatea ca etimologia propusă să fie cea corectă este mai mare, deşi nu trebuie excluse nici etimologiile ’exotice’ care pot fi corecte în anumite situaţii. Nu trebuie neglijat faptul că toponimele reprezinte elemente lingvistice care au o situaţie oarecum diferită de apelativele obişnuite, în special legile fonetice care au acţionat asupra apelativelor este posibil să nu fi acţionat în acelaşi mod asupra toponimelor având în vedere că acestea sunt cunoscute unui număr mult mai restrâns de vorbitori decât apelativele, uneori doar unor categorii sociale sau profesionale, iar aceşti vorbitori ar putea prezenta particularităţi lingvistice nedocumentate istoric diferite de majoritatea populaţiei.

 Abordarea studiului toponimelor prin intermediul entopicelor care stau la originea lor se bucură de avantajul de a putea explica mai multe toponime în acelaşi timp, deasemenea deoarece entopicele descriu realităţi palpabile cunoscute unui număr mai mare de vorbitori, toponimele astfel derivate au un caracter oarecum mai obiectiv oferindu-ne o fereastră spre modul de gândire, modul de a concepe lumea al subiecţilor vorbitori care au creat aceste toponime. De multe ori decelarea unor motive repetitive în toponimia unui teritoriu poate fi primul pas într-o lungă şi dificilă călătorie care să ducă la descoperirea unor noi entopice, demonstrând astfel cum toponimia poate contribui la îmbogăţirea tezaurului lingvistic.

  Articolele acestui site sunt organizate în cea mai mare parte sub forma unei liste de entopice sau alte motive toponimice repetitive. Pentru fiecare dintre aceste entopice se oferă semnificaţia şi etimologia lui (în cazurile în care acestea sunt cunoscută, precum şi  o enumerar a teoriilor concurente acolo unde este cazul), o colecţie non-exhaustivă de toponime astfel derivate cu indicaţii privind distribuţia lor sincronică şi diacronică (în cazurile în care nu se oferă indicaţii privind atestarea acestor toponime se poate considera că este vorba de atestări moderne aparţinând secolului  XX), numărul aproximativ al toponimelor independente atestate derivate pe baza entopicului respectiv, eventuale legături cu alte toponime, entopice sau antroponime dacă există. Autorul este recunoscător pentru orice clarificări sau corecţii pertinente privind toponimele discutate.   

  Proprietate intelectuală

 Autorul îşi păstrează dreptul de proprietate intelectuală asupra informaţiilor originale prezentate în acest site. În cazul în care cineva doreşte să citeze aceste informaţii, trebuie să recunoască contribuţia autorului printr-o referinţă structurată astfel:

 V Chindea, Blog-ul toponimic, toponime.worpress.com, 2011

  Deşi articolele din acest site nu conţin referinţe sistematice privind sursele folosite, deoarece, din păcate, nu au fost structurate astfel de la bun început, autorul recunoaşte contribuţiile cercetătorilor precedenţi şi poate oferi referinţe privind sursele folosite la cerere.

 Autorul

16.05.2011