Originea toponimului medieval Hărăoaia

Originea toponimului medieval Hărăoaia

Subiectul acestui articol îl reprezintă vechiul nume al satului de munte Broșteni, comuna omonimă, din jud. Neamț care pare să fi fost în evul mediu Hărăoaia (în prezent astfel se numește un cătun încorporat Broștenilor). Astfel avem de la 1671 (1) o mărturie a sătenilor din Hărăoaia privind hotarele moșiei Broștenilor față de mânăstirea Slatina, teritoriul pe care se va dezvolta comuna Broșteni fiind în mare parte inclus braniștii mânăstirii Voroneț.

O primă ipoteză privind originea toponimului face apel la toponimul oarecum vecin Rarău. Astfel deja din hrisovul de la 1488 (2), privind braniștea Voronețului avem înregistrat un toponim Răroaia, unul dintre izvoarele râului Suha Stulpicanilor – foarte probabil p. Slătioara actual. Atât fonetic cât și morfologic o legătură între Hărăoaia și Răroaia este posibilă (cu atât mai mult cu cât ambele rădăcini ‘rarău’ respectiv ‘hărău’ reprezintă apelative vechi pentru păsări de pradă asemănătoare uliului). Totuși toponimele deși apropiate, nu sunt adiacente, și din acest punct de vedere e dificil de explicat dispariția top. Răroaia din bazinul Moldovei (în timp ce forma originală Rarău s-a menținut), concomitent cu transferul lui ‘peste munte’ în bazinul Bistriței aurii, în forma modificată Hărăoaia.

O altă explicație interesantă, poate fi dedusă prin coroborarea mai multor hrisoave medievale moldovene. Astfel la 1499 (3), nepoții lui Oană Băișescul vând partea lor din satul Băișești și din satul Mălini care ‘este peste Moldova’ (este vorba de satul Mălini de pe Suha mare, în Munții Stânișoarei). Posibilitatea ca posesiunile familiei sau sătenilor Băișești să se fi extins pe un teritoriu mai amplu din Munții Stânișoarei – nu doar asupra bazinului Suhei mari – este sugerată și de un alt toponim, și anume muntele Băișescul, localizat între bazinele Ostrei și Sabasei, atestat cel puțin la 1788-90 (4). După ctitorirea mânăstirii Slatina de către Alexandru Lăpușneanu în 1558, aceasta începe să fie înzestrată cu posesiuni în imediata apropiere. Astfel la 1569 (5) urmașii lui Balco Băișescul donează partea lor din Băișești iar la 1586 (6) călugărița Huruaoaia dăruiește mânăstirii a patra parte din același sat. În ipoteza, destul de plauzibilă, a unui întins apanaj montan atașat posesiunii Băișești, s-ar explica și constituirea braniștii mânăstirii Slatina. Astfel la 1624 (7) pârcălabul de Neamț și vornicul de Piatra verifică braniștile mai multor mânăstiri de pe Bistrița aurie, printre care și pe cea a mânăstirii Slatina. Și acum ajungem la ipoteza toponimică propusă: numele călugăriței Huruaoaia de la 1586, seamănă izbitor de mult cu toponimul Hărăoaia astfel încât o legătură cauzală este foarte probabilă. Motivația fixării toponimice a acestui antroponim, poate fi explicată prin intermediul dreptului de posesiune exercitat de această persoană, asupra unei părți din domeniul montan aferent satului Băișești, pe care se va dezvolta ulterior satul cu o denumire asemănătoare. În urma unor litigii teritoriale, atât de frecvente în acele vremuri, pământurile aferent acestui sat au intrat în posesia mânăstirii Voroneț, conform descrierii hotarelor braniștii acestei mânăstiri din hrisovul de la 1630 (8). În ceea ce privește originea antroponimului, datorită sufixului, pare a fi cu mare probabilitate un ‘maritonim’ – nume feminin derivat de la numele soțului (Huru). Astfel în sec. al XVI-lea sunt atestați mai mulți boieri Huru, posibili foști soți ai călugăriței de la 1586 – frații Efrem (?-1548) mare spătar și Danciu Huru, pârcălab de Neamț, respectiv Lupe Huru, probabil fiul unuia din cei doi, pârcălab de Hotin și socru al lui Ioan Vodă cel Cumplit.

Doar cu titlu de inventar mai amintesc o altă ipoteză –destul de incertă – în dicţionarul toponimic al Muntenie (9), se susţine existenţa unui entopic ’hărăoaie’,’hotar’, respectiv remarc, fără explicații suplimentare, frecvența remarcabilă a toponimelor derivate cu sufix ‘-oaia’ în munții Bistriței, astfel: Ortoaia, Căboaia, Boioaia (4).

Bibliografie:

  1. www.primariabrosteni.ro/index.php?rewriteparam=prezentare_locala
  2. Documenta Romaniae Historica A, Moldova, 1486-1504, vol. III, nr. 40, Ed. Academiei R.S.R., București , 1980
  3. Documenta Romaniae Historica A, Moldova, 1486-1504, vol. III, nr. 236, Ed. Academiei R.S.R., București , 1980
  4. http://mapire.eu/en/map/firstsurvey/?layers=osm%2C1%2C73&bbox=2861351.55722824%2C5988926.790673267%2C2877403.3331681276%2C5996618.266644463
  5. Documente privind istoria României A, Moldova, 1551-1570, vol. II, nr. 223 Ed. Academiei R.P.R., Iași, 1951
  6. Documente privind istoria României A, Moldova, 1571-1590, vol. III, nr. 396, Ed. Academiei R.P.R., Iași, 1951
  7. Documenta Romaniae Historica A, Moldova, 1623-1625, vol. XVIII, nr. 243, Ed. Academiei Române, București, 2006
  8. Braniștile –forme de utilizare a terenului în perioada medievală (studiu de caz –Braniștea mânăstirii Voroneț), I. Iosep, Analele Universității Ștefan cel Mare Suceava, secțiunea Geografie, an XVIII, 2009
  9. Dicționarul toponimic al României, Muntenia, vol. 3, (E-J), Ed. Academiei Române, București, 2009

Vlad Emil Chindea

17.04.2018

Reclame
Acest articol a fost publicat în Varia și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s