Ciul(i)niță, Ciulineț, Ciulinos

Ciul(i)niță, Ciulineț, Ciulinos

Semnificație:

Pe lângă sensul transparent oricărui vorbitor de rom. ‘loc cu ciulini, loc cu plante țepoase’ mai pot fi invocate două vechi – prin atestările top. de mai jos – entopice cunoscute probabil predominant în Muntenia ‘ciulniță’,’bulboană, loc adânc pe o apă curgătoare’ și ‘ciulineț’,’nămol urât mirositor, rezultat prin putrefacţia plantelor acvatice’. Etimologia: pe criteria semantice legătura dintre ‘ciulin’ și cele două entopice menționate pare dificilă, totuși se pot menționa fenomene semantice similare (metonimice) care ar fi acționat în cazul evoluției ‘leurdă’ →’leurdeasă’ cu sensul de ‘pădure umedă’. Alternanța de sufix dintre top. de tip Ciulin-iță și Ciulin-os/Ciulin-oasa, e un indiciu suplimentar pentru rădăcina primară ‘ciulin’. Posibil ca apelativul ‘ciulin’, a cărui origine e incomplet clarificată (existența arom. ‘ciuliie’ se opune originii ru. sau hu. a apelativului) să fi avut și alte sensuri primare, de ex. ‘plantă acvatică’. Pentru aceasta pledează și semnificația ‘ciulin, ciulină’,’castană de apă, Trapa nutans’ plantă acvatică cunoscută și exploatată în zona dunăreană a României.

Atestări:

Ciulniţa, Ciuliniţa (5-6):

p. şi sat Ciulniţa Ialomiţa,

sat Ciulniţa Argeş,

sat disp. Ciuliniţa pe Buzău atest. 1407-1418 (posibil continuat de p. Ciulniţa la Grădiştea de jos Brăila ?),

balta Ciuliniţa Muntenia atest. 1511 (localizare ?),

Ciuliniţa insulă pe Dunăre la Celei Dolj ?,

sat Ciulniţa (în prezent Malu mare) Dolj

Ciulineţ (3-4):

p. Ciulineţ afluent Dunăre la Pisica Tulcea,

Ciulineţu lac pe Prut la Crihana veche Cahul Basarabia la 1520,

balta Ciulineţ în Moldova la 1536 ?,

sat Ciulineţ în Muntenia la 1557

Ciulinos (4):

balta Ciulinoasa la Năneşti Bacău la 1555,

top. Ciulinosu la Leuşeni Basarabia pe Prut,

baltă şi p. Ciulinoasa pe Dunăre la Ostrovu,

mlaştina Ciulinosu la Dolhasca Suceava la 1898-1902,

Două inedite top. identificate de autor în Bulgaria par să aibă aceași origine:

Sat Djuliunica (Djulinica) municipalitatea Zlataritsa în Bulgaria probabil redenumit modern (după unele surse moderne și un hidronim Djuliunica afl. Iantra, denumit însă de alte surse Zlataritsa). Hărțile de la cca. 1910 confirmă însă atât denumirea de mai sus a satului cât și hidronimul (porțiunea de la confluența Zlataritsa-Drenska până la vărsarea în Lefedza)

sat Dzhulyunitsa (Dzulunica) aproape de vărsarea Iantrei în Dunăre, municipalitatea Tsenovo denumit astfel la 1910 dar și în prezent

Ambele top. par să reproducă muntenescul ‘ciul(i)niță’, iar ca localizare reprezintă o continuare ‘logică’ a teritoriului rom. al toponimelor Ciulnița în zonă central-nordică a Bulgariei, până acum aparent săracă în top. rom., deși include orașul Târnovo  – leagănul dinastiei Asăneștilor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Ciul(i)niță, Ciulineț, Ciulinos

  1. Sorin5780 zice:

    https://en.wiktionary.org/wiki/qyl
    Nu știu cât de corectă e etimologia propusă în „link” pentru alb.qyl (mud, slime/noroi, mâzgă), dar cuvântul este clar înrudit cu ciulin și ciuliniță.
    Ca să vezi cât de înțeleaptă ar fi studierea albanezei literare și dialectale, poți compara tot lexicul de origine necunoscută și sigur dai peste unul sau două albanisme care explică totul.
    EX: ciuleandra (var.cileandră) este coradical al alb.qellënj (dial. arbăreș) prin IE *kʷel- ‎“to move; to turn (around), twist”. http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/713-ciuleandra-dansul-de-suflet-al-neamului-romanesc
    În albaneza literară s-a transformat în sjell (*qjell) și de aici îți dai seama parcursul transformărilor originale. Noi păstrăm africata originală. https://en.wiktionary.org/wiki/sjell
    Altă moștenire a fi rom.curpen/.alb.kulpën sau verbul përkul.

    ciulin https://hroderic.wordpress.com/2012/08/27/sulean-sulingros/

    • Sorin5780 zice:

      În labaneză q se pronunță [tʃ] cerebral, iar y se pronunță ca germ.ü (über- foarte), deci qyl este aproximativ același ca rom.*ciul.

    • vchindea zice:

      Alb. qyl ar putea fi o explicație viabilă pentru *ciuliniță dacă putem elucida originea sufixului -in necesar pentru a avea o omofonie cu ciulin. Văd că nici Roderick nu are o explicație clară pentru acest sufix în apelativele evaluate. În general vorbind nu m-aș pripi cu albanismele până nu sunt epuizate explicațiile mai simple și mai ‘recente’ istoric.

      • Sorin5780 zice:

        Omul are intuiție bunicică, dar nu se ocupă de afixe, nici nu caută să înțeleagă albaneza.

      • Sorin5780 zice:

        Nu am la îndemână cărți care să analizeze doar afixele albaneze, dar pot să trag o concluzie pe baza ipostazelor urm.
        -inë, -in, este un sufix adjectival la ei, dar suficient de des formează și cuvinte noi din verbe:
        dërmin – (shattering- zdrobitor, nimicitor) din v.dërmoj (I demolish)
        luginë (valley) din lug https://en.wiktionary.org/wiki/lug#Etymology_3
        gardinë (cf. bg.gradina) ?
        gardhën = rom.gardină.
        dacice: Altina, Arcina.

        Aș fi zis că acest sufix este de participiu pasiv, similar cu -esh sau româno-dacic -iș (grădiș – împrejmuire. alb.Zgërdhesh), lat. -us (formează nominativul de gen masc.)
        https://en.wiktionary.org/wiki/gardh#Albanian

      • vchindea zice:

        Fără nici o legătură cu discuția de mai sus: s-a descoperit vreo corespondență fonetică regulară între alb. ‘th’ și o consoană rom. ?! Cazul lui thumbull/sâmbure nu cred ca e suficient și concludent (având în vedere că e posibilă și o etimologie lat.). Mersi

  2. Sorin5780 zice:

    Depinde în ce context apare. De cele mai multe ori îi corespunde africatele [ț] și [č] sau spiranta [s], alteori poate corespunde unui simplu t. După consoane lichide (l, r) sau într-o poziție intervocalică, [t] devine [th].

    kursej (spare, save, etc.) – rom. cruța
    sukë = ciucă
    thark = țarc
    kurthë = cursă (arh. curță)
    thith (sfârc), thimth (sfârc, țâțâ) – țâțâ
    çoj (a trimite) – ciorung, ciorâng

  3. Sorin5780 zice:

    Am luat cartea lui Ion Toma (101 nume de locuri) și analizează acest top.Ciulnița cu toate variabile găsite de dânsul. La fel cum spuneam mai sus, și acesta găsește două teme distincte, dar nu se apleacă asupra domeniului lingvistic, ceea ce îi o scădere mare pentru valoarea cărții..și așa cam subțirică. Poate aveam eu prea multe așteptări.

    ciulineț = ”nămol rău mirositor și foarte adânc, provenit din putrefacția plantelor acvatice plutitoare”.
    ciulniță = ”bulbuci”, ”când apa curge cu multe vârtejuri” (> *kʷel- ‎“to move; to turn (around), twist”)
    ciulmoare = ”apă tulbure amestecată cu mâl”.

    Dintre acestea doar ciulmoare mi se pare interesant. Ar putea fi o lărgirea a temei *ciul cu -m sau un apelativ bitematic *ciul-moare (*mor-, *mre- apă, mare, lac sau mlaștină).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s