Spidă

Spidă (5)

Semnificaţia: termen incert, posibil o formă regională pentru ’smidă, smidiş’ adică ‘loc cu tufișuri și rugi de zmeură’ sau de la rom. ’aspidă’,’şarpe’ provenit din slavă sau greacă.

Atestări:

Poiana Spedişului la V de Nehoiu Buzău la 1875,

muntele și p. Spidiş 1022m în Podul Calului Buzău la 1875,

sat şi vale Spidele com. Buda Buzău,

Dosu Spidei la Groșani (lângă Dângești) Vâlcea la 1514,

livada Spida la Câineni Loviștea la 1661

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Spidă

  1. Sorin5780 zice:

    Spuneam mai demult că există o alternanță m/p,b în dacică, dar nu cred că am dat exemple: clasicul Tibiscum/Timiș, Buzău / Musaios (deși aici e o discuție privind convenția greacă medievală de redare a lui B),
    – mai noi, adunate de mine: scarpăn/scarmăn (ban.), dârpină/dârmină (olt.), a bursuca/a morsoca (maram. din ex. date de Bogrea : „cum bursucă/burzucă șerpele sau gândacu si nevisca”, iar în alte variante locale se folosea verbul mursecă(mușcă) ori morsoacă), bădăran/modoran (?).
    Mai sunt câteva, dar nu-mi aduc aminte acum.

    Dacă ar fi să aleg un radical IE pentru spidă, ar fi ” *(s)pey- prikle, pointed stick” > spic, spin, pir, pirot, piraie (iarbă țepoasă), pirău (Ard. ierburi), etc.

    Te-am întrebat vreodată dacă ai vreo idee pe seama numelui cetății Vozia (Oceakov)? https://revistapontica.files.wordpress.com/2011/09/pontica-43-pag-323-345.pdf

    Știu că autoritatea și teritoriul Moldovei medievale s-a întins și peste spațiul transnistrean spre Bug și Nipru. Sunt voievozii care dau moșii sau construiesc cetăți. Ștefan își menționează clar drepturi venite din vechime peste Pocuția ocupată cu sabia, iar înainte de statlitatea MOLDOVENEASCĂ AVEM ROMÂNI (bolohoveni) cu orașele lor în răsăritul Ucrainei de azi. Unele cifre dădeau 800000 de români peste Nistru în Ucraina în perioada interbelică. Includea și pe Românii emigrați după războaiele ruso-turce (să zicem perioada cantemirienă?)
    http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/12/zdrobiti-si-uitati-romanii.html
    Este această Vozia (*vodia) o astfel de reconstrucție? E vozia un cuvânt vechi și poate neatestat pentru ctitorie voievodală?
    Pentru inspirație, avem atestat doar adj. oltenesc vodit (îndrumat, condus, călăuzit) care ar putea sugera existența unui verb a vodi (a conduce), dar nimic altceva..din câte știu.
    Ar mai fi adj.voază (Mold.Trans.Maram.; om bătrân și neputincios) care doar sună similar cu Vozia (vechi, bătrânesc?).N-am idee de unde provine sau dacă e autohton ( vâj?)

    • vchindea zice:

      Mai am și alte exemple: mreană -> umbreană, breană sau antroponimul Imre -> Imbre în Transilvania.
      În ceea ce privește Vozia/Vodia legătura cu slav. ‘voditi’ – ‘a conduce’ e foarte probabilă, deși sensul topografic e mai greu de decelat.
      Există mai multe toponime similar în Grecia: Vouzion în Tesalia, Ftiotida și un vârf lângă satul aromân Samarina. Ar putea fi acelasi apelativ slavic sau un cuvânt grec necunoscut.
      Atât un etimon slav. cât și unul grec ar putea explica toponimul nord-pontic.

  2. Sorin5780 zice:

    În Moldova smidă mai înseamnă „loc prăpăstios”.

  3. Sorin5780 zice:

    znídă, -e, (zmnidă), s.f. – Tufiș. Desiș de pădure tânără; sălhă, stuhăt. Zăvoi; păduricea ce crește pe lângă apă (ALR 1973: 548). Toponim în Moisei (Znida); și Oncești (Muroii de pe fața Znizâi). Znidă, poreclă în Moisei (Coman 2004). – Et. nec. (DER, DEX). Dorin Ștef
    https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_de_regionalisme_%C8%99i_arhaisme_din_Maramure%C8%99/Litera_Z

    Cred că am trecut prin toate supozițiile posibile legat de acest apelativ smidă, dar nu cred că am considerat până acum și un preromanic *ned- ”reed, stalk” (stuf, trestie; tulpină, vlăstar). Putem avea două variabile *snidă și *smidă. Lingviștii au tot adus vorba de balticul *medis (pădure), dar dacă citești atent definiția smidei, vezi că avem în mod evident niște sihle, niște păduri tinere de vlăstari sau vegetație tânără de pe malul apelor, nu păduri seculare. https://en.wiktionary.org/wiki/mi%C5%A1kas
    Bine, asta e doar o parte, căci smida și *snida au fost la origine cuvinte separate care se confundă. Trebuie căutate, sau trebuie avute în vedere, două rădăcini IE.
    Semantismul trebuie să fie următorul: des – desiș, balt.mėsa (meat, flesh, pulp) – mìškas (thick wood), thick – thicket alb.(dial.) tëngallë (desiș; codru).
    Acestea din urmă cred că păstrează niște derivate dacice care acum sunt doar regionalisme: tihoare – tihăraie. Alternanța între h și g am găsit-o și-n termenii moșteniți de albaneză, nu e doar o particularitate a unor dialecte slavice.

    https://dexonline.ro/definitie/smid%C4%83
    Am discutat ceva legat de asta referitor la top. Nădăștia, pentru care încă cred că este un compus cu sufixul -ești, prezent și-n albaneză, deci e probabil autohton. https://books.google.ro/books?id=JuKOAwAAQBAJ&pg=PA173&lpg=PA173&dq=kothishte&source=bl&ots=V2Jr7J3WCq&sig=gFRf7vnjER4hUWTi1DgaRU-hgXg&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwis4Y_RzKHRAhXHCcAKHRXWDzYQ6AEIGjAA#v=onepage&q=kothishte&f=falsehttps://toponime.wordpress.com/2013/10/24/orata-si-uric-taietura-si-defrisare-in-istoria-carpatica/

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=+++812&root=config

    • vchindea zice:

      La prima vedere varianta cu ‘n’, (snidă) pare să fie o palatalizare a formei mai frecvente ‘smidă’. „Răsfoind” prin hrisoave am găsit top. Zinideni în Moldova la 1584 (probabil *Snideni) care ar fi una dintre cele mai vechi atestări ale apelativului, ceea ce ar pleda pentru o posibilă legătura cu ‘nad/ned’. Enigmatică prefixarea cu ‘s-‘ care în rom. e mai curând aplicabilă verbelor (sfărâma, sforța, sdrumica etc.). Cred că am mai discutat despre ‘nad’,’trestie’, care în hu. este în general considerat un termen de origine iranică.

    • vchindea zice:

      Mersi. Multa așteptatul etimon s-a materializat. Dar în aceste condiții legătura cu ‘smidă’ devine incertă, e mai probabilă o legătură cu ‘spin’ sau ‘spetie’,’trestie’.

      • Sorin5780 zice:

        https://dexonline.ro/definitie/smid%C4%83

        Este un cuvânt polisemantic. Ar trebui luat fiecare în parte, identificat teritoriul unde circulă, unde se întrepătrunde cu alte omonime, care formă este cea mai veche, cea originală și abia apoi se poate spune clar ce radical are sau ce cuvânt albanez îl explică cel mai bine. De obicei trebuie găsită familia lexicală a fiecăruia, ceea ce nu mă îndoiesc că există.
        Dacă găsesc ceva revin.

  4. Sorin5780 zice:

    speteáză, speteze, (spetadză), s.f. – (bot.) Pipirig. Termen atestat în Maramureș și Sălaj (ALR 1961: 637). – Din spată (ref. la spetează, „spătarul scaunului”, care mai demult se împletea din fire uscate de pipirig) + -ează. https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_de_regionalisme_%C8%99i_arhaisme_din_Maramure%C8%99/Litera_S
    Tare aiurită etimologia omului!!!! Îmi amintește de o propoziție citită recent într-un articol: O confuzie iritantă prin absurditatea ei şi prin gradul de atrofiere a simţului critic al celor ce o acceptă e atribuirea sensului „tipul popular al prostului”. 🙂

    E greu de înțeles având atât de puține elemente sufixate astfel, dar eu cred că sufixul -ez(-e) sau -edz este autohton și formează un plurale tantum, ca-n albaneză. Munții Beskizi (alb.bjeshkë) de exemplu este un astfel de relict. https://en.wiktionary.org/wiki/bjeshk%C3%AB
    Probabil că hidronimul Bisca (afluent al Bistriței la Xenopol) și Bâsca Rozilei sunt moștenirile noastre, fără înțeles azi.

    • vchindea zice:

      O observație în legătură cu Beskizi. Doar în rom. alternața singular-plural e Beskid-Beskizi (precum searbăd-serbezi). În limbile est sau vest slavice unde apelativul și toponimele subzistă nu există forme terminate în -iz/-ez/-idz/-edz doar în -ed(i)/-ad(i) (Beskidy, Biesczady). Din câte știu nu avem top. sau apelative populare certe derivate din ‘beskid’ în Carpații românești (sunt doar top. pătrunse pe cale cultă, prin literatura geografică), deci alternanța Beskid-Beskizi nu are relevanță pentru istoria top. și nu susține morfologic o derivare cu sufix -ez/-edz.

      • Sorin5780 zice:

        Volohii din munții Beskizi așa le zic și nu vom ști de când sunt ei acolo; poate sunt urmașii românilor care se luptă împotriva ungurilor când încearcă și reușesc să intre în Europa centrală.
        Mare parte din acei români care împânzesc munțiipână în Silezia au dispărut. Aceștia încă se încăpățânează să supraviețuiască!

      • Sorin5780 zice:

        Oricum nu dovedește nimic acel Beskizi sau Beskidy, eu vreau să știu ce-i cu acel Bâsca Rozilei și Bisca (afluentul Bistriței). Cred că am avut multe cuvinte dacice care dispar treptat, dar lasă câteva urme slabe. Refuz să cred că acel bâscă nu însemna ceva dacă s-a perpetuat până azi.
        Uite, de exemplu găsisem parcă la Dragoș Moldovan sau la Giuglea o explicație pentru Cașauca. Chestia urâtă era că-i un turcism, adică turcoman.

        Cuvintele astea dacice nu se găsesc deloc cu ușurință, iar multe nu-s înregistrate în dicționare, ceea ce pentru mine e o tragedie. Eu aș pune fiecare cuvințel acolo, să existe pentru eternitate, chiar dacă nu mai e uzual. De asta și intru mereu pe wiktionary și bag cuvintele noastre acolo unde trebuie, arhaismele noastre la fel. Dacă noi n-o facem, atunci cine?
        http://www.contributors.ro/fara-categorie/muntenii-misteriosi-din-carpatii-nordici/

  5. Sorin5780 zice:

    E interesant în lexicul nostru acea alternanță m/p,b, căci unele cuvinte nu-și găsesc o explicație logică decât imaginându-ne o formă refăcută.
    De exemplu smidă, că tot am promis să caut mai adânc. Am să iau sensul acela bizar al lui smidă, din dicționarul lui Șăineanu:
    smidă f. pădure de brazi arși în care au crescut tufe noui. [Cf. Mold. smidește, fulgeră: sensul primitiv al lui smidă pare a fi «luminiș»].
    Nu cred că smidă însemna «luminiș», nici nu văd parcursul său logic pe baza definiției și a testării acelui smidește.
    În schimb, dacă ne imaginăm o formă originală *spidă (spidește), am putea avea un der.autohton din rad. *h₂esp- ‎(“to pound; to cut”), de unde avem adj.aspru (aspriu, asprie; Baia Sprie).
    Dacă păstare (păstaie) este conectat cu lat.pistare, atunci voaspe (var.hoaspe) provine din *h₂esp-
    Pokorny zice că majoritatea cuvintelor care încep cu [h] sau [v] în albaneză păstrează această laringială IE, care dispare constant din lexicul altor idiomuri IE (afară de cel latin, grec și albanez).

    Bineînțeles că nu-i constant acest conservatorism, iar uneori pur și simplu este un adaos care nu poate fi analizat. Nu ai repere!

  6. Sorin5780 zice:

    https://en.wiktionary.org/wiki/shpend%C3%ABr

    spidiș ar putea avea un coradical în alb.shpendër (regional) ”bramble bush”, o ”plântă” (plantă) invazivă. Radical corespunzător albanismului este coradical cu lat.pandere (IE *peth₂- ‎“to spread out”
    https://en.wiktionary.org/wiki/pando#Etymology_1

    De aici avem cuvintele următoare: a se răspândi, împăndra (cf.cu fr.repandre), spânz , pânză și altele.
    Spânzul e posibil să fi denumit atât umflarea pieptului calului, dar și splina conform ”dalm. spĭánza, ven. spĭendza, splină”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s