Antroponimul Cudre și legătura cu anumite toponime

Antroponimul Cudre și legătura cu anumite toponime (posibilă variantă a lui Codre, Codrea)

Toponime:

Satul unde a fost Cudrea la 1448 în Galați (Codreni ?)

Sat unde este Cudre Opriș la 1490 în Bucovina nordică (de la numele acestui provine probabil satul Oprișeni/Oprișiniți, atestat anterior la 1418 drept Oprișinți, în prezent localitatea se numește Dubivka)

Hidronim și oronim Codreava/Cudriava în Munții Zâmbroslavei (în unele surse – nu sunt sigur, dar ar putea fi în Diplomele maramureșene ale lui Mihalyi – se consideră a deriva din rom. ‘codru’)

Sat Cudrești ținutul Cârligătura la 1624 (ulterior înglobat în Bălțați Iași)

Eventual sat Kudritz în Banatul sârbesc (atest. 1358 Kutres)

Antroponime:

Antroponime Cudrenschi (5) la Mămăieștii noi la 1891 în Bucovina nordică

Antroponim Cudre la 1628 la Bârnova (forma vocativă a numelui e tipică pentru actele moldovenești medievale – Bode, Lupe, Flore)

În prezent antroponime Cudre, Kudreva în special în Basarabia.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Colecţii toponimice și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Antroponimul Cudre și legătura cu anumite toponime

  1. Sorin5780 zice:

    pag.33 http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb
    Constantinescu zice că o serie largă de NP provin din lat.Quadratus (Lat. quadrum ‘pătrat), dar nu au sens în lumina moștenirilor noastre. Cele mai vechi nume sunt de forma Condrea, Cundre, Căndrea, Condrat.

    Câteva sensuri din româna dialectală: arom. „coduru” piaţă publică, dar e posibil să vină din albanezul qëndër (centru)
    rom.încondura (a face curte)
    codru” 1. Parte, bucată, felie. 2. Bucată de pămînt
    condúr s.m. (reg.; despre copii) drac împielițat.2. (Banat) Zestre. – 3. Plantă (Tropaeolum maius_)
    condran, s. m. „larvă de bondar”
    condrățel (păduche, lindină) – alb.kandërr (insectă) din lat.cantharis, din gr.kantharos (beetle – cărăbuș). Nu cred că-s coradicale. IE *kʷēd-, *kʷōd- to prick; to drill, sharpen http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1084&root=config

    Pentru o poreclă aș lua în calcul ultima precizare. Cred că din dacică s-a păstrat și apelativul pluștăr din Crișana, ; probabil coradical cu alb.plesht (purice) :
    http://dexonline.ro/definitie/plu%C8%99t%C4%83r
    http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/pl%C3%BAsis
    http://en.wiktionary.org/wiki/plesht#Albanian

    • Sorin5780 zice:

      condur (drac împielițat) și candrea (cuvertură) le puneam mai demult sub umbrela morfemului *(s)keu- „to cover, conceal” care s-a transmis prin derivare cu afixe spre numeroase cuvinte IE: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1748&root=config

      Citez: *(s)keudh- to cover, hide : eng.hide, dialect iranic din Pamir Skid `high cap of sheepskin, . gr.keutho (κεύθω , hidden depths ‘, κευθμός `hidden place, cavity), lat. cudo , -onis `helmet made ​​of fur, av. xaōδa- m, ар.. xaudā – `hat , cap; Helm . (sciți numiți de persani tigraxauda – pointy hat), ir. codal (vârf)
      E de luat în seamă și entopicul înregistrat de o cunoștință în sudul Apusenilor : cudă (grotă). E pus în legătură cu slavicul hudă, dar cred că se confundă cu termenul slav.

      Referitor la candrea, ar avea sens parcursul acesta dacă amintim țol și derivatele sale (IE *k’el- to hide, conceal, to cover) și corespondentul alb.col (a se citi țol)- cuvertură.
      La fel și sensul lui codru de „pădure foarte deasă, bătrână”.

  2. Marmaţia zice:

    Am privit o hartă a Moldovei şi sunt o puzderie de nume care au sens în Maramureş, mai ales în zona lui Dragoş(nu de Bedeu) .
    Opriş(Oprea) a fost unul din fiii lui Codrea, a deţinut Săpânţa, a fost voievod în Maramureş.
    Codrea de Câmpulung a fost unul din cei mai puternici cnezi/voievozi, el şi cneazul/voievodul Iuga de Cuhea.
    Domeniul Câmpulung fiind un pic mai mic ca cel al Cuhei, însă deţinând mare parte din bazinul Tisei.
    Cum Dragoş este considerat de un autor un membru al familiei Codrea, ar putea avea o explicaţie şi numele, toponimele. De asemenea stema Moldovei confirmă apartenenţa lui Dragoş la familia Codrea, fiind aproape indentică cu stema medievală a oraşului Câmpulung(la Tisa).
    Moldova a fost colonizată de maramureşeni în timpul lui Dragoş, când s-a înfiinţat Marca, Bogdan, fratele lui Iuga, a venit doar cu o armată pentru a prelua marca, defapt sunt puţine toponime care au legătură cu valea Izei, familiile de acolo, dar foarte multe care au nume încă prezente în zona Sighet-Săpânţa.

  3. Marmaţia zice:

    Am o întrebare, cât de vechi consideraţi un toponim cu prefixul sân, de la sfânt.
    Puteţi face o datare aproximativă, Sânpetru. Când putea apărea cel mai devreme, sec II-III-IV-V-X, etc.
    Şi de asemenea cât de vechi pot fi toponimele terminate cu sufixul eşti, pot fi mai vechi ca cele cu prefixul sân?
    Eu am o bănuială, am analizat multe hărţi şi mi se pare că ceva are sens.
    Asta m-ar ajuta mult.

    • vchindea zice:

      Antroponimele rom. cu prefixul sân- erau destul de frecvente în epoca medievală (Sâmption, Sâmpietru, Sântoader, Sumedru, Sâmdziana etc.) majoritatea desuete în prezent. Din punct de vedere fonetic prezintă elementele necesare unei moșteniri latine și creștine (deci de prin sec. II-IV). Dar dacă antroponimele sunt rom., nu același lucru se poate spune despre toponime. Acestea sunt denumiri ‘hagiografice’ – localități denumite după hramul bisericii (de ex. localitatea Săvădisla/Szentlaszlo apare atestată drept – ecclesia regis Ladislai) ceea ce se înscrie în tradiția catolică, nu și în cea ortodoxa (evident dacă verificăm chiar și numai denumirile de localități transcarpatice).
      Sufixul -esc (plural -esci, doar ulterior -ești) ar trebuii să aparțină substratului limbii rom. Primul top. atestat ar fi de la 1364 (localitatea Feleste în Banat).

      • Marmaţia zice:

        Mulţumesc!
        „Eşti” am auzit că-i din latină, cel puţin aşa se spune. Mi se par un pic mai noi, ex Călineşti.
        Sân mi s-a părut mie ca poate fi mai vechi, adică mi se părea că este un toponim dat de o comunitate stabilă, creştină.
        Problema nu-i religia, am dubii că românii au fost ortodocsi înainte de sec VIII, însă problema este că sân încă este o apocă la sânt, adică încă îi folosit, cel puţin în Maramureş. Toponimul am remarcat că apare în Mureş cu o prelungire spre Crişana şi de acolo una spre Banat. Centrul pare a fi în Mureş.
        Acuma o să îţi spun eu ce m-am gândit.
        1 O migraţie a latinilor dinspre Panonia în Mureş
        2 O supravieţuire a elementelor latine acolo având în vedere şi cultura Sântana de Mureş, şi având în vedere că acolo a exista pe limes o puternică populaţie dacică, care a fost influenţată de romani. apoi să fi migrat pe someş, şi de acolo în mai multe direcţii.
        3 Să fie tomonime româneşti sau traduceri din evul mediu.

  4. Sorin5780 zice:

    ”Codreşanu, cf. Hudriceşti, Codrişanu < codriş „mâncăcios, lacom” + suf. augm. -an ''
    http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/fascinatia_lingvisticii_text.pdf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s