*Hovârlă, Hoverla

*Hovârlă, Hoverla (3-4)

Semnificaţie: chiar unii autori ukr.  susţine derivarea dintr-un entopic rom. ’hovârlă’ cu sensul ’vârf’ dar acesta este necunoscut, prezenţa sufixului ’-ârla’ pledează pentru o origine rom.  sau slav. foarte probabil expresivă, etimologie: necunoscută

Atestări:

vf. Hoverla (Goverla) 2061m în Cernahora Ucraina (cel mai înalt vârf din această țară),

eventual sat Hovrila în Chioar atest. 1603 (amplasat pe deal şi străjuit de culmi înalte – poate deriva însă și din varianta ukr. a lui Gavrilă, care fonetic este Havril),

p. Hovărleata, Hovrâleata afluent Bârlad la 1441 (ulterior Horaiţa),

muntele Hyrlata (atest. 1534 Howorlath, 1598 Choworletha, în diplomele care privesc satele valahe din Polonia) Beskizi 1103m

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la *Hovârlă, Hoverla

  1. Sorin5780 zice:

    Vârful ăla din Ucraina ar putea veni din maghiară. Am găsit odată havas (munte și ca adj. cu sensul înzăpezit) în mag. dar să pui un sufix -ârlă (arhaic la noi) pare bizar. Poate e un împrumut în română, apoi se pierde.
    Eu aș șterge complet toponimele astea traducându-le.

    • vchindea zice:

      S-a mai propus și hu. ‘Ho-var’ adică ‘Cetatea de zăpadă’ care pe lângă faptul că e prea poetică să fie adevărată, nu explică sufixul ‘-erla/-ârlă’ iar fonetic în rom. ar fi trebuit să devină ‘Hăoar’. Tot o origine indo-europeană (rom. sau slav.) e mai probabilă !

  2. Muntele ii situat în Munţii Maramureşului .
    Nu poate fi ucrainiană denumirea, huţulă poate fi, maghiară niciodată(maghiarii au migrat pe râul Latoriţa iar prima menţiune a unei activităţi pe lângă Pasul Tătarului (foarte aprope de munte ) îi destul de târzie.
    Ca fonetică pare un cuvânt slav sau românesc, ar putea fi şi mai vechi având în vedere forma şi înălţimea obiectivului.
    Pasul şi muntele în sine a fost în domeniul lui Codrea de Câmpulung ,apoi acest cnezat s-a împârţit între fraţi şi a intrat în domeniul de Sărăsău a lui Opriş ,fiul voievodului şi cneazului.
    Deobicei munţii au fost domeniile românilor până în 1918 când s-a făcut o concesie Cehoslovaciei, iar majoritatea munţilor din zona aia poartă nume româneşti( Pietros ) sau traduceri recente .
    Eu nu ştiu ce poate însemna dar sufixul ală nu poate fi adăugat unui împrumut .
    Sufixul ăla se adaugă unui atribut pe care il are subiectul, deci cuvântul îi românesc dacă are sufixul ăla ,defapt şi ucrainieni aici nu au cum o coti şi cam afirmă acelaşi lucru.
    De la ce vine hov?
    Singura chestie ce o ştiu în Maramureş îi că de la boabe se mai zice voave şi izolat hoave la păstăi sua uneori chiar la boabele de fasole.
    deci H de la Hov ar putea veni din v sau b
    Să fi fost Vovârlă sau Bovârlă sau Bobârlă
    Aici scrie etimologie necunoscută, şi pare după numele utilizatorului că ii un maramureşan de pe Mara, pe Iza nu există atâtea forme.
    dex online
    vóvă, -e, (voavă), s.f. – 1. Păstaie uscată, ajunsă la maturitate, din care este scos bobul de fasole (Hotea 2006); hoaspă, voaspă, vospă. 2. Coji rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Et. nec. (MDA).
    Mie nu mi se pare aşa necunoscută etimologia, repet în unele zone din Maramureş nu există mai multe forme sau formă de singular, există doar voave şi clar vine de la boabe .
    Vovârlă Bobârlă mi se pare cel mai plauzibil; cu sens de umflat, măşcat .
    Dar îi doar o opinie la care m-am gândit în 10 min din pricina sufixului şi a cunoaşterii graiului maramureşan

    • vchindea zice:

      Sunt foarte la curent cu toponimia românească din Carapații Nordici. Vezi articolul:
      https://toponime.wordpress.com/2011/06/24/toponime-cu-sufix-%e2%80%99-escu%e2%80%99-sau-%e2%80%99-easca%e2%80%99-in-carpatii-nordici/
      și aș mai avea materiale și pentru altele.

      În ceea ce privește Hoverla cred că te apropii de etimon din punct de vedere fonetic dar nu și semantic. În Vrancea este atestat apelativul ‘vovârghie’ cu sensul de vârf montan. Acesta ar putea deriva din apelativul (cunoscut cred și în Maramureș) ‘vârghină’,’stinghie, cap de bârnă, membru viril’ prin pierderea sufixului și duplicarea grupului inițial de foneme (poate pentru a întării ideea – ceva foarte mare sau înalt !). Prin alternanța sufixului expresiv ar rezulta ‘Vovârlă’ iar apoi alternanța v/h este facilă atât în dialectele rom. nordice și estice (vulpe/hulpe) cât și în slav. (suha/suva). Totuși majoritatea mijloacelor de mai sus există și în limbile slavice: astfel ‘vo-‘ ar putea rezulta destul de ușor și dintr-un slav ‘po-‘,’pe..’ (vezi Povârgina în Dealurile Lipovei) iar în Serbia și Bulgaria sunt atestate mai multe oronime ‘Virlo’, așa că originea ultimă e discutabilă dar așa cum susțineam și eu e aproape imposibil să fie maghiară.

      • Sorin5780 zice:

        Am întâlnit vârghină cu sensul de capete ale bârnelor ce ies în afară la îmbinare în construcțiile stânelor și m-a mirat etimonul său latin virgula. Totuși are sens derivarea din latină. http://en.wiktionary.org/wiki/virga#Latin
        Avem și alb. zverk sau veri (nordul) și vjerr dintr-un radical *wer- to bind, hang.
        http://en.wiktionary.org/wiki/zverk
        http://en.wiktionary.org/wiki/vjerr#Albanian
        Poate acesta a dat vovârghie (vârf montan).

        V.Orel spune că zverk (ceafă, occiput) ar fi conectat de radicalul *wer- „vârf, top”

      • Sorin5780 zice:

        vărghie f. Mold. bârnă. [Origină necunoscută].

      • Maghiară nu, slavică posibilă.
        Clar H nu ii h acolo îi v sau b iniţial .
        Burniţă /vurniţă/hurniţă.
        Ar mai fi o varinta în care ârlă să fie atribuit unui cuvânt care are sens de mişcare ,gen viscol .
        vârghină cred că ar suna vârghnilă în maramureş simplu dacă atribui unui munte, dar ar putea fi o repetiţie acolo.
        Eu zic că varianta nu-i imposibilă nici cu teoria repetiţiei .Dar îs de părere că varianta iniţială ar trebui să fie vâvârlă apoi vovârlă .
        La Povârghina ar putea fi un prefix adăugat de slavi, să nu fi fost Vovârghina ci Vârghina pe care slavi l-au modificat .
        Repetiţia aia expusă de tine trebuia să arate masculinitatea proeminenţa, vovârghina fiind feminin nu cred să existe; cred în vârghină cu sensul de vârf mic .Iar po , să însemne în(zona fiind dominată de bulgari în evul mediu ) , adăugat de slavi şi preluat de români din nou mai târziu ca Povârghina/Povârgina
        Asta ar fi explicaţia mea
        Virlo , nu aş putea să spun că îi asemănător trebuie studiat mai bine .
        Eu zic că explicaţia ta are sens pentru un vârf mare ca în Maramureş şi pentru sufixul ales.
        Deci Vâvârlă apoi Vovârlă (ii posibilă modificare în graiul nostru) si ultima Hovârlă.

      • Mă bucur că studiezi toponomia Maramureşului.
        Din păcate zona a fost dată uitării după 1918 din motive politice(alianţa cu Cehia),iar Ucraina încearcă să şteargă orice urmă de românism, în cărţile lor nu scrie de nici un voievod român.Iar în Bereg îi şi mai rău.
        România a ales mediatic să promoveze un non sens ,să creeze un nou Maramureş împreună cu zone din Crisana Satu Mare Baia Mare pentru a evita ruşinea de a fi pierdut o vatră românească,şi noţiunea de România Mare 🙂 .
        Nu am auzit niciodată sintagme ca Maramureşul Pământ Românesc fiindcă puţini ştiu care îi Maramureşul .
        Iar în cărţile de istorie nimic în afară de fondarea Moldovei, nimic despre voievodat ,nimic despre nobilime.
        Îi tratată Transilvania ,deşi Transilvania medievală nu prea avea nimic românesc în afară de populaţie . Zona poate da un răspuns cu privire la formarea poporului român, cu privire la multe clişee maghiare(cum ar fi lipsa toponimelor româneşti în România pre maghiară şi slavă).
        Cucerirea a fost târzie şi mai mult benevolă, colonişti puţini, lipsa prisăcilor care să mute populaţia şi să schimbe toponime precum în Ardeal. Singura prisacă ca toponim am putut identifica la Malaya Kopania(poartă) langă Hust în Ugocsa unde îi confirmată denumirea de Pădurea Maramureşului. Clar acolo a fost singura graniţă înainte de cucerire.
        Deci un loc de studiat.

      • vchindea zice:

        Nu știu de ce sunt convinși mulți istoricii că orice Prisacă/Kapus/Căpuș din toponimia actuală trebuie să reflecte acele ‘indagines’ medievale. Toponimele pot conserva de fapt sensurile mult mai simple și practice ale rom. ‘prisacă’ și slav. ‘proseku’ adică ‘defrișare’ ulterior și ‘stupină’. Vezi similare semantic ukr.’pasika’ din care se găsesc cel puțin câteva atestări și în Maramureș.

      • Fiindcă o idagines era formată din o arie de pădure sau dintr-o defrişare , o zonă lăsată în paragină, şi avea o singură trecătoare, păzită, prin ea; denumită poartă, kapu(maghiară).
        Acuma kapus încă însemnă în maghiară portar .
        2 Acolo îi pomenită în 1271 o indagines , eu îs de părere că asta arată că Maramureşul încă nu era cucerit. Oaspeţilor regali li se dă drept să pescuiască până la aceste păduri ale Maramureşului .
        Iar orice prisacă are o poartă, iar Malaia Kopania dacă te uiţi pe hartă îi locul ideal .
        Deci nu numai denumirea Kopania ci şi localizarea şi atestarea confirmă
        Sistemul de apărare nu-i original maghiarilor dar denumirea de Capus/Căpuş/Kopania clar au etimologie maghiară şi clar denotă o prisacă maghiară.
        Dacă te uiţi la poziţionarea lor reflectă foarte bine etapele de cucerire a Transilvaniei şi Maramureşului.
        Acuma nu orice Căpuş ii o poartă de prisacă,trebuie şi alte dovezi ,trebuie să fie şi într-un loc care să releve asta.

        Revenind la de numirea de prisacă ,ea clar ar putea arăta prisăci pre maghiare dar în privinţa kapus, clar denumeşte prisăci maghiare.Nu maghiarii au inventat acel sistem de apărare, se consemnă prisăci pecenege şi avare .
        Pasika ar putea veni de la românul pas nu de la prisakă. Trebuie studiat cuvântul şi locaţia. Ar putea fi o adaptare ,sunt foarte multe.

      • vchindea zice:

        Pasika din câte știu e un cuvânt viu în limba ukr. (sau ruteană, dacă vrei) iar toponimele Pasika, Pasechnyi sunt numeroase în Carapații nordici.

      • Are sens de stupină dar depinde şi de localizare.
        Dacă ii pe vârful unui munte improbabil să fie stupină acolo .
        De asemenea improbabil să fie prisăci maghiare în interiorul Maramureşului. După invazia mongolă Maramureşul cred că a fost anexat benevol, şi îi clar că maghiari au renunţat la idagines fiindcă s-au dovedit ineficiente.
        Dealtfel se consemnă construirea ceţăţii Hust.
        Proseku dacă există ar releva clar o prisacă premaghiară .
        Pasika dacă are o localizare ciudată zic că ii o adaptare dacă are localizare bună atunci o localitate înfiinţată de stupari călugări,călugării fiind principali stupari medievali sau o localitate înfiinţată în epoca modernă de către serbi care practicau meseria pe domeniu.

      • Referitor la prisacă, unii spun că are etimologie necunoscută, alţii slavă.
        Mie îmi sună extrem de a pre-seca gen a pre-săra.
        Ar putea fi un presăcă iniţial? cu sensul de a seca înainte, a seca intenţionat pădurea.
        Sensurile de stupină se explică uşor prin prezenţa arbuştilor şi plantelor melifere în pădurile secate şi neîngrijite ,arbuşti care atrag albinele, urşii, etc.
        Prisaca a fost un sistem defensiv consemnat la avari .Avarii au colonizat slavi în Bazinul Carpatic ,iar dacă românii au dat cuvântul ar putea slavii să-l fi preluat de la noi şi avari şi nu invers.

      • vchindea zice:

        Cei care spun că are origine necunoscută știu destul de puține despre limbile slavice. Verbul slav ‘sekati’,’a tăia’ e bine atestat, desigur se înrudește cu sensul lui rom. ‘a seca’ din toponime precum ‘Secătura’, ceea ce nu e de mirare deoarece ambele limbi provind Proto-Indoeuropeană, dar modul de formare al apelativului e caracteristic slav (pre- sau pro-seka). Vezi doar câteva exemple toponimice: Pre-slop, Pre-val, Pri-hod sau Pri-hod-iște, Pri-luka, Pri-por, Pre-del (-> Predeal), Pri-boi, Pri-log, Pri-morje, Pre-slav, Pre-mysl etc. Unele din aceste sunt atestate și în Maramureș (influență ukr. sau măcar slavică). Sensul de ‘stupină’ al lui prisacă este secundar și apare doar în rom.

      • Sincer eu am luat abordarea asta tocmai pentru că am văzut sekati cu sensul de a tăia şi din necunoştinţă de PIE era să trag concluzii greşite.
        In România era o tradiţie de a ciopli lemnul în jurul său, a-l seca şi apoi se tăia pentru folosinţă fiind mai uşor de procesat, evitându-se problemele de curbare la uscare, şi economisindu-se mult timp.
        Acuma slavii se presupune să fi avut originile în mlaştini şi la câmpie împrobabil să aibă o tehnică superioară de prelucrare a lemnului de aici m-am gândit la un posibil împrumut.
        Dar sekati se exclude ca împrumut în slavă îi aprope în forma originală, sek nu kut cum am crezut initial.
        Iar în privinţa Prislopului da îi prezent în Maramureş, Pri-luka (cred că a dat românescul prelucă care însemnă o coadă de fânăţe într-o pădure) Pri-por (iarăşi prezent cu sensul de a susţine,pripor la car).
        Deci probabil slav,deşi o prisacă nu necesita neaparat o tăiere,ci doar o secare sau o lăsare în paragină.
        Ideea îi că pre al nostru are şi el înţeles, iar cuvântul nostru are 2 înţelesuri cea ce mă face să cred că-i autohton şi mai vechi, avem pre-săra deci nu-i imposibil. Ar trebui consultate formele slave iniţiale.
        Iar în privinţa formelor în România există foarte multe nume Presăcarul care arată că prisacă îi o evoluţie.

      • Sorin5780 zice:

        Vrei să spui că Kapus/Căpuș însemna tot „prisacă”(curătură, runc)? Ai vreo idee din ce limbă provine sau e vreun entopic local?
        Am în vedere un radical IE (s)kē̆p-2 ”to work with a sharp instrument”, dar mai ales termeni alb. këpus (to tear off, to pluck), kep, etc. Sunt aici în link:
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1734&root=config
        Am căutat odată informații despre Căpuș, dar mai mult decât sensurile de „mugur, specie de caval, cobuz” n-am întâlnit nimic.

        Ca fapt divers: am găsit odată un reg. căpută (din Crișana cred) ce însemna poartă mare cu boltă acoperită prin care intră carele. Ceva în genul porților mari din lemn ale Maramureșului.
        Probabil vine din mag.kapu, dar e ciudată identificarea cu căpută, termen autohton cu acoperire în albaneză, de care Russu spune că provine dintr-un rad. *kep- „a acoperi” (lit.kepure- pălărie, bontă; alb.këpurdhë – ciupercă, eng.cap din lat.cappa- glugă, bonetă).
        http://en.wiktionary.org/wiki/kapu#Hungarian

        Are vreun sens dacă numești o poartă ca aceea după acoperișul său?

      • vchindea zice:

        Despre Kapus cred că ți-a respuns destul de clar colegul maramureșean. Hu. ‘kapu’ e probabil în legătură cu turc. ‘kapî’ cu aceași semnificație.

      • Sorin5780 zice:

        Am să răspund de ce nu cred că acel reg. căpută (poartă mare cu boltă acoperită) are vreo legătură cu mag.kapu. În primul rând nu are sens sufixul acesta dacă originalul maghiar era clar și scurt, apoi pentru căpută am mai găsit un sens într-un studiu etnografic despre oierii noștri care indică foarte clar sensul primordial al acestui verb dacic substantivat: căpută (care acoperă)
        Ei foloseau sinonimul căpută pentru comarnicul unde se depozita cașul. Așa cum am mai spus, căpută vine de la un radical *kep- a acoperi, care dă mai cunoscutul căpută din DEX, la fel ca-n albaneză. Dar sensurile sale sunt mai multe și nu știu de ce nu-s trecute în DEX.

        Sursa: http://www.atmh.ro/download/carteprodusetraditionaledestana%20_21.11.2010.pdf

      • vchindea zice:

        Nu am auzit până acum să susțină cineva o legătură între hu. kapu și rom. căpută. În schimb în hu. există ‘kapta’ cu sens apropiat de rom. căpută (poate fi vorba de o origine comună).

      • Sorin5780 zice:

        N-am precizat un lucru, sensul de comarnic al lui căpută se găsește la pagina 85 din legătura respectivă.

  3. Când spun împrumut mai sus mă refer la un cuvânt fără înţeles, gen Everest , nu poţi să-l numeşti Everârlă, fiindcă ce înţeles are, dacă tu habar nu ai ce însemnă Everest.
    Bob îi un cuvânt românesc de origine slavă de aia am făcut precizarea despre împrumut.
    Prezenţa lui „ârlă” în cuvânt arată că românii ştiau ce atribut ii dau şi că îi un nume dat de ei.

  4. Sorin5780 zice:

    mag. kapta – „primit” ?

  5. Pingback: Vârful Hovârla din Muntele Negru | Drumurile lui Spetcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s