Cotumba – Istoria și originea unui toponim din munții Ciucului

Cotumba – Istoria și originea unui toponim din munții Ciucului

 

 Acest articol se ocupă de originea – după cum se va vedea interesantă – a unor toponime: pârâul, muntele, satul și mănăstirea Cotumba aflat în partea băcăuană a munților Ciucului, între Trotuș, Ciugheș și Sulța.

 O primă posibilitate  de a explica aceste toponim pornește de la apelativul atestat de dicționare ’cotumbă’,’crăcană, cujbă, lemn strâmb’ dar având în vedere aria de răspândire neprecizată a acestui apelativ și raritatea lui se pune întrebarea dacă nu putem găsi și o altă explicație.

 O primă observație care să ne conducă la etimologie alternativă ar fi următoarea: un document transilvănean de la  1666 de întărire a muntelui Negyedfélmegye1 (1) către comunele  din Ciuc menționează că acesta era ’vicinussa ab una Veres Koton’ adică în vecinătatea lui Veres Koton.  În timp ce semnificația lui ‘veres’,’roșu’ e clară nu se poate identifica un apelativ convingător maghiar care să explice acest  ’koton’.  În limba maghiară modernă este cunoscut   ‘koton’,’vată, bumbac’ dar acesta pare un împrumut recent, probabil din engleză, tradițional folosinde-se ‘pamut’ de origine turcescă. În aceste condiții pare posibilă explicarea lui ’koton’ prin apelativul dialectal moldovenesc  ‘cotun, cotună’,’cătun, sat mic, parte de sat’ care corespunde din punct de vedere fonetic. Posibil ca toponimul original să fi fost Cotunul Roșu sau a lui Roșu2, iar amintirea temei cromatice pare a fi păstrată în prezent de numele pârâul Smida Roșie care aparține bazinului Sulței și izvorăște din masivul Cotumba. Presupunând că denumirea acestui cătun – posibil pe valea Trotușului –  să se fi extins apoi și asupra masivului Cotumba actual se explică în mod natural situarea lui printre vecinii muntelui Negyedfélmegye.

 Peste circa un secol hărțile ridicării topografice josephiniene de la 1769-1773 (2) indică două toponime în zonă: Pojana Kotumba hel Mare și Frunte Kotumba ambele situate în masivul Cotumba contemporan. Cel mai probabil între cele două date de toponimul a fost simplificat de la Veres Koton la Koton/Kotun care  a fost apoi sufixat cu ’-ba’ cu semnificația în limba maghiară ’în (cătun)’. Această sufixare este normală pentru toponime în limba maghiară, exemple de acest gen fiind numeroase în Transilvania: ‘Bodorba’,’în (posesiunea lui) Bodor’ sau ‘Hosszuba’,’în (ogorul) lung’. Toponimul inițial preluat din română în maghiară, după sufixare a fost apoi împrumutat din nou în română rezultând forma actuală Cotumba.

 Totuși doar peste câteva decade toponimul este amintit din nou cu forme care amintesc de cea inițială (exceptând niște deformări întâmplătoare): 1789 Verősch Kőlőm (3)  respectiv 1790 Werősch Kőlő (4) semn că fie cartograful a folosit forme desuete la data respectivă, fie  – mai probabil – că se produsese și o diferențiere în modul în care era utilizată familia de toponime Cotun/Cotumba (Koton/Kotumba). Astfel în română forma Cotumba se impusese universal denumind toate toponimele din zonă – pârâul, muntele, satul, mânăstirea, în timp ce în maghiară se păstrase forma mai veche Veres Koton pentru a desemna muntele, în timp ce pentru alte toponime asociate – pârâul și eventual satul se impusese forma Kotumba. Ce aduc interesant aceste izvoare este localizarea exactă a toponimului inițial Veres Koton, între Trotuș, Ciugheș și Sulța, deci în mod cert identică cu masivul Cotumba actual. O lucrare recentă privind toponimia ceangăilor din Ghimeș indică forma Kotombica pentru un pârâu nelocalizat (probabil Cotumbița afluent al Sulței) care și prin sufixul ’-ica/-iță’ este de origine română (5).

 În ceea ce privește izvoarele moldovenești nu dispun de prea multe date dar în general se consideră primele documente privind zona sunt de la 1757 în acestea fiind menționată și mânăstirea Cotumba (6).

 Încercând să schițăm posibila origine a acestui cătun remarcăm că în documente de la 1636 (7) și 1646 (8) se menționează că sătenii din Comănești și Văsiești se judecă cu paharnicul Bejan și cu fii acestuia pentru Poiana Buruianului sau Buruenești (pe locul căreia s-a înființat probabil actualul satul Buruieniș, deci în apropiere de Cotumba). Sătenii sunt cei care câștigă dar se menționează că trebuie să restituie un cal pe care l-a dat Bejan lui Radu voievod. Ori calul era darul obișnuit care se dădea domnului la dăruirea sau întărirea unei moșii, ceea ce înseamnă că Radu Mihnea (domn al Moldovei 1616-1619, 1623-1626) a fost cel care a dat (sau întărit) lui Bejan această poiană. E de presupus că construirea cetății de la Ghimeș-Făget de către Gabriel Bethlen la 1626 a dus, din partea ambelor părți, la o cursă de delimitare a frontierelor care până atunci erau destul de incerte. În urma acestor evenimente boierul Bejan și în cele din urmă sătenii din Comănești și Văsiești, au ajuns în posesia acestei poieni ceea ce probabil a catalizat procesul de apariție a unor așezări pe teritoriul moldovenesc de pe cursul superior al Trotușului între 1646-1666.

 Avem chiar și o atestare independentă a unor așezări moldovenești pe cursul superior al Trotușului în sec. ala XVII-lea. Astfel o hartă de la 1691 (9) indică un district  ‘aux moldaves’ adică al moldovenilor care poate fi localizat prin două toponime situate pe teritoriul lui și anume: Tartros  (adică Trotușul) și Pog Havas (e vorba de muntele Pogany Havas, Muntele Păgânilor vf. de 1351m aflat aproape de izvoarele Trotușului). Deși indicațiile acestei hărți nu pot fi luate ad litteram  – pot fi identificate numeroase greșeli cartografice în această sursă – totuși pare indubitabilă existența unor așezări moldovenești pe cursul superior al Trotușului, atât pe teritoriul Transilvaniei cât și al Moldovei – probabil Ghimeșul de mai târziu dar și alte ’cătune’ similare ne nominalizate de izvoarele scrise.   

Note:

1 –  Negyedfélmegye havas reprezintă mai mulți munți de la obârșia Sulței și dintre Sulța și Ciobăniș stăpâniți în comun de câteva comune din Ciucul inferior începând cu secolul al XVI-lea. Conform toponimiei actuale acest domeniu a inclus de-a lungul timpului munții: Hosszúhavas (Muntele lung), Nagy Guzuran, Szellő (Viscol), Borjútelek, Nyirlenk, Borda, Keresztes (Cristeș) , Piricske (Pirieș), Galamb halma

2 – Antroponimul Roșu apare în prezent în satele Palanca și Brusturoasa fără a înregistra însă o frecvență deosebită față de media județului Bacău

 Bibliografie:

 A csikiak Negyedfélmegye havasáról, A. Kerékgyártó, Annales Musei Etnographiae, LXXIV, Budapest, 1992

 Ridicarea topografică Josephină, 1769-1773,

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Josephinische_Landaufnahme_pg180a.jpg

 Generalkarte von Siebenbürgen, A. Wenzely, 1789,

http://www.kepkonyvtar.hu/images/zoomify/0000030756/index.html

 Generalkarte von Ungarn, Siebenbürgen, Sclavonien etc. Samt den angraenzenden Laendern nach den besten Karten, Original Zeichnungen und Astronomischen Beobachtungen, A Wenzelly, 1790, http://www.kepkonyvtar.hu/images/zoomify/0000013138/index.html

 Helységnevek Gyimesben, G. Tankó, tankogyula.net16.net/books/_helysegnev.doc‎

  http://primaria-agas.ro/istoricul-comunei-agas/

Documenta Romaniae Historica, Seria A, Moldova, vol. XXII, nr. 446 (1636 iul. 4), Ed. Academiei Române, 1996

 Documenta Romaniae Historica, Seria A, Moldova, vol. XXVIII, nr. 464 (1646 aug. 8), Ed. Academiei Române, 2006

Principauté de Transilvanie Divisée en Cinq Nations Subdivisée en Qartiers et Comtez, N de Fern, 1691,  http://www.kepkonyvtar.hu/images/zoomify/0000030691/index.html

  

V. Chindea

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Cotumba – Istoria și originea unui toponim din munții Ciucului

  1. Sorin5780 zice:

    Mi se pare dubios acel sufix maghiar -ba. De ce ar fi acceptat o comunitate românească numirea maghiarizată schimbînd unanim toate celelalte denumiri în concordanță? Acum depinde și dacă avem catolici în satul acela. Aceștia ar fi primit așa ceva.
    Cotumbă putea circula în zona aceea. Sînt cuvinte regionale de care abia dacă erau consemnate în două sau trei sate. De ex. cunoști reg.dup (dupuros)?

    Nu cred nici că un regional *cotun, var.din cătun (sau invers) ar fi evoluat spre cotumb. Fiind cunoscut peste tot în românime, acest termen nu-și pierdea semnificația și nici forma.
    Sinonimele pentru cotumbă (capră, cobilă, crăcăni, iapă, traglă, trăgător) ar putea sugera că la origine era numele unui animal. Fac o mică presupunere și zic că ar putea fi sinonimul lui „cătușă”(pisică) cu un mic adaos fonetic tipic traco-ilirilor. Am mai amintit de vechiul scrumb sau arinde (var.din arin), posibil și combară (cumătră, nașă, nănașă) comparabil cu alb.komb(națiune, popor) http://en.wiktionary.org/wiki/komb
    Cînd a fost introdus resp.animal din Egipt denumirea sa s-a răspîndit treptat la toate popoarele Europei: http://en.wiktionary.org/wiki/cattus#Etymology
    În alb: kotem (a se încolăci, somnolență) și kotele (pui de pisică).

    Mă rog, nu-i chiar limpede etimologia sa, dar dacă avem acest cotumbă cu un înțeles precis. E de ajuns deocamdată.

    • vchindea zice:

      Prezența catolicilor și a urmelor toponimice maghiare (Cuchiniș, Agăș, Asău) este bine atestată în tot bazinul Trotușului, iar complexitatea relațiilor și influențelor reciproce în zone multietnice este un fapt demonstrat istoric (de ex. cuvintele rom. împrumutate în slav. și reîmprumutate după modificări fonetice tipice – colindă).
      Comentariul mi se pare tipic pentru abordarea strict lingvistică a toponimelor (fără nici o intenție de jignire): ‘căutam toate etimoanele posibile din dicționare și modificările fonetice care ar putea duce la apariția unui toponim’. Dar o abordare strictă de acest gen neglijează informațiile istorice și geografice disponibile care pot duce uneori la elucidarea originii unui toponim (în acest caz prezența top. Kotun anterior și în apropiere de actualul Cotumba).
      După adoptarea modificării ‘Cotum-ba’ legătură semantică cu ‘cotun’ a fost pierdută, se cunosc cazuri similare (de exemplu ‘Citeră’, formă metatezată de la ‘Chiceră’, glosată de localnici din Apuseni în legătură cu ‘ceteră’,’instrument muzical’ în urma pierderii semnificației entopicului). Aș avea nevoie de mai multe date despre distribuția apelativul ‘cotumbă’ pentru a putea decide dacă e probabil ca etimon în acest caz.

  2. vchindea zice:

    Dintr-o colecție nepublicată de atestări ale toponimului Chicera, văd că forma Citeră este înregistrată de cca. 22 de ori dintre care 18 în zona Munților Apuseni. Cred că metateza este normală când sensul – și forma – unui cuvânt se pierde (regionalism) sau din contra când nu este cunoscut încă pe deplin (neologism).

    • Sorin5780 zice:

      Nu-i neapărat nevoie să fie așa: lat.hospitem – alb. shtëpi (casă; shtëpi -casnic) – gr.spiti- casă – stăpîn. http://en.wiktionary.org/wiki/%CF%83%CF%80%CE%AF%CF%84%CE%B9#Greek
      Bănuiesc că pentru alb.și română e mai complicat.Ar putea fi similar compusului stabulum din latină.

      măgar – alb.gomar
      măgură – sl. mogyle

      Pîncete circula cu un sens foarte clar. Metateza nu afectează percepția sa și bănuiesc că cuvintele afectate se pierd doar în măsura în care își pierd calitatea de cuvînt viu. Un exemplu ar fi toate sensurile verbului a feri http://dexonline.ro/definitie/feri

      PS: sper că nu confunzi chicera (vîrf, deal conic sau munte) cu cetera. Din cîte am citit chicera era cuvînt viu în Apuseni și ar fi comparabil cu alb. kikërë „culme”.

      • vchindea zice:

        Nu eu confund chicera cu cetera ci un localnic din Bucium Alba (moț din zona Abrudului). Comentariul privind metatezele neologismelor/arhaismelor privește acest entopic și nu cazul general (sunt și metateze ”normale”). Chicera nu știu să mai fie un entopic viu, mai trăiește doar prin toponime (deși nu exclud complet cazul contrar, în unele zone izolate).

      • Sorin5780 zice:

        Eu am citit undva că se mai folosea în niște sate de munte din Apuseni, dar, cum acele sate încep să se depopuleze probabil că nu va mai fi decît în cărți.
        Dacă mă mut eu la munte promit că am să revitalizez un lexic arhaic mai extins: coșag, burugă, izî, botei, salbăd, năpucoi, a se părînda, barac(adj.), pînzaică, a cărpui, sălai, păraș, uricui, nămaș, râmboi, sălîngă. 🙂
        O să voroveasc numai din arhaisme de o să zică unii că-s ultima rămășiță veritabilă de daco-roman..căci îmi plac la fel de mult și latinismele.
        Apropo, am găsit la Constantinescu în dicț.onomastic că ar fi vreo trei sau patru localități cu tema „voruntar”.Presupune că ar fi o moștenire pierdută din lat.voluntarius. Ce zici de asta?

      • vchindea zice:

        Mi-a trecut și mie ideea prin cap, dar îmi pare cumva o etimologie prea ‘facilă’ (deși fonetic ar fi plauzibilă). Ce am observat ar fi că primul antroponim de acest gen ar fi Voruntai la 1434 în Moldova. Ulterior antroponimul Vorontar/Voruntar (și toponimele derivate) apare începând cu 1503 și e chiar destul de frecvent în sec. al XVII-lea în Moldova, dar lipsește în Muntenia. Mă gândesc că forma inițială ar putea reprezenta o adaptare a numelui tătăresc Burundai (căpetenie mongolă care a condus hoardele invadatoare la 1241), ulterior sufixată cu ‘-ar’ !? Ar fi de investigat totuși….

      • Sorin5780 zice:

        Moldovenii și maramureșenii au păstrat niște cuvinte latine din astea, „relicte” . Mai demult găsisem prezăș într-un dicționar de regionalisme maramureșan, iar deunăzi un bizar „preințăpi”.
        https://en.wiktionary.org/wiki/praeses#Latin
        https://en.wiktionary.org/wiki/princeps#Latin

        „Aceşti termeni apar şi în vechile documente istorice, specifice zonei: în cererea lor din 1805, țăranii au adus la cunoştința autorităților austriece că ei sunt „moşinaşi la acest loc greu pustiu şi depărtat cu hrana viețăi di la strămoşi, moşi şi părințăi noştrii şi având voe şi puteri din poronca preințăpilor moldoveni a ne face curățitură şi deschizătură cum şi lazuri din munți cumpliți şi din păduri verzi” (Balan 1960: 97). ” http://www.crrt.ro/wp-content/uploads/2012/05/Monografia-cartierului-Bujac-din-municipiul-Arad.pdf

        Cred că vrea să spună principi moldoveni, dar ce-i cu fonetismul ăsta?

      • vchindea zice:

        Eu supectez mai curând un germanism sau latinism târziu. Poate germ. ‘prinzip’,’principiu’ confundat cu lat. ‘princeps’. A nu se uita că aceași țărani câmpulungeni (presupun că de ei e vorba în citatul de la 1805…) spuneau într-o altă ‘depeșă’ către autoritățile austrice că ei au fost întotdeauna ‘fraisasini’ (adică ‘freie sachsen’,’oameni liberi’…probabil cel mai apropiat echivalent german al neaoșului ‘razeș’ pe care l-au găsit).

      • Sorin5780 zice:

        https://en.wiktionary.org/wiki/Sachsen
        ‘fraisasini’ (adică ‘freie sachsen’,’oameni liberi’)

        Saxon liber, nu om liber. sachsen nu se traduce om. Dacă te duci la înțelesul său primar, poate voiau să traducă răzeș ca om ce defrișează din codrul.

        E interesant că etnonimul carpi, (carpiani) avea probabil aceleași înțelesuri ca acest sachsen (*sahsa – rock, knive < *sek- to cut).
        Știm de alb.karpë (stâncă) de exemplu, dar ar merge probabil și sl.krep, krepost (putere, tărie; virtute)

      • vchindea zice:

        Interpretarea ‘freie Sachsen’ = ‘oameni liberi’ îi apartine autorului de la care care am citat exemplul (nu-l am acum la îndemână). Am văzut că și în estoniană ar fi o evoluție semantică oarecum similară: ‘saxon’,’om nobil, bogat’.

      • Sorin5780 zice:

        E mult prea subtilă apropierea pe care o faci între principiu (prințip) și principe. Ori avem o moștenire latină veche regională pe linia primelor traduceri biblice, ori un împrumut medieval. Organizarea noastră politică nu includea prinți, din câte știu, dar în cărțile biblice traduse trebuie să se fi găsit termenul așa cum s-au păstrat numeroase arhaisme ale primului mileniu creștin în acele scrieri arse de Alexandru cel (ne)Bun sau distruse de Asănești.
        Poate am păstrat terminologia ducatului, a ducelui (arh. ducă), premergător chinezului (cneaz).

        E bizară forma asta preințăpi; de ce nu prințipe sau prințăp? Nici nu zice sigur că e vorba de prinți moldoveni. Cred că înțelegeau „conducători” moldoveni.
        Chiar așa, moștenitorii tronului aveau asemenea atribute în statul medieval?

        E interesantă și apropierea cu alb.prijës (j este un i accentuat) (chieftain, chief, head, headman, cacique), derivat din verbul prij (a conduce, a comânda). În dacică, acel [s] ar fi fost o africată [ț].

        În vestul țării noastre era o cetate Predava, reședința unui conducător local de trib dacic.
        Nu știu de ce istoricii noștri includ și dava în numele de triburi când se știe foarte bine ce însemna, era o temă separată. predavensis, buridavensis, etc.
        http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=triburi&fisier=predavensii

      • Sorin5780 zice:

        Mai am un cuvânt bizar,
        intisáp s.n. (înv.) dependență.

  3. Sorin5780 zice:

    Mi se pare dubios că tocmai la curbura Carpaților erau așezați tribul numit cotensi (tribul celtic cotini datestați în Moravia cu boii), coincidență cu rom.cot al nostru. Dar acum apare și acel cotumb.
    Nu resping explicația ta cu influența maghiară, probabil corectă, dar mă încăpățânez să găsesc și altă explicație. După cum ai spus (sau nu) cotumb nu-i cuvânt unguresc, doar sufixul -ba ar fi.
    Eu zic în continuare că avem o despicare a consoanei „m” în „mb”, foarte comună în albaneză.
    La fel de comun în dialectu gheg era formarea adjectiveor cu sufixul -um (cred că era o terminație de participiu) : pag.55
    http://books.google.ro/books?id=rPfRUAuevq4C&pg=PA54&lpg=PA54&dq=adjectival+suffix+-an+in+albanian&source=bl&ots=437LNahFIy&sig=9C5jVz35o3fgrhwuaaeQ6Vxw1Ho&hl=ro&sa=X&ei=lcgtU7TdLKrJ4gTN6IDgDg&ved=0CHQQ6AEwCQ#v=onepage&q&f=true

    Apropo de cătun și dialectalul cotun, am găsit într-o carte o paralelă , probabil mai veche ca înțeles, tocmai în Bărăgan și pe Dunăre(Brăila): „cotună- cuptor improvizat în câmp făcut dintr-o săpătură, o vizunie”. E vorba de „Elemente autohtone în limba română” de I.I.Russu.
    Pornește de la un radical „IE *kat- locuință primitivă”, inițial „gaură săpată în pământ ca bordei”.(am încheiat citatul). Se potrivește cu sensurile noastre și ale multor altora: colibă în Oltenia și aiurea prin țară, pe lângă cel de așezare mică. http://en.wiktionary.org/wiki/cot#Alternative_forms

    Pentru cotumb vreau să propun un radical pe care-l are și Russu referitor la cătun, pe lângă cel de mai sus. Și anume *kat- „a suci, a învârti împletind în leasă, în țarc” (lat.catena, rom.cătușă, lat.casa-colibă primitivă > *catia, ir.cathir- ora;sl.kotici- cella, cuibsb.kotac- ‘arc pt.miei< kotar- 'inut, hotar (etimologia lui hotar poate fi inclusă aici);

  4. Pingback: Expeditie geoculturala si istorica – varful Cotumba 27 Decembrie 2014 | Vestigii istorice pe Valea Trotusului

  5. Sorin5780 zice:

    ”pârâul Smida Roșie”
    Smidă se traduce piatră (roșie) aici sau e vreun ”stuhăt” de aceeași culoare?

  6. Sorin5780 zice:

    În DAR (2013) am urm. definiție:
    ”cutubă, cutube, s.f. (reg.) acoperământul unei trăsuri: coviltir, cotumbă, cotulbă.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s