Scradă, Scradie

Scradă, Scradie (25) 

Semnificaţie: rom. regional ’scradă’,’iarbă înaltă în zonele montane, iarbă care se poate paşte şi iarna, Luzula sp., rogoz’, cuvânt cunoscut cel puţin în Maramureş şi Făgăraş şi la aromâni, din aceași familie este probabil ’scrădiş’,’ loc cu nisip şi pietriş pe malul unui râu’, etimologie: substrat ? slav ? poate fi în legătură cu verbului ’a se scrădi’,’a se usca’.

Atestări:

şaua Scrideiu (1451m) în Vâlcan între vf. lui Frate (1524m) şi Gura Plaiului (1579m),

Scrada sat com. Berleşti jud. Gorj,

valea Scradei la Cucuteni Dâmboviţa la 1652,

Valea Scrada la Scăuiani Loviştea la 1576,  

Scrădoasa și p. la Întorsura Buzăului jud. Covasna,

Valea Scrazei cătun ? şi vale afluent al Harţagului în Podul Calului ,

Valea Screzii sat în com. Poseşti Prahova,

valea Scradei cartier şi vale la Vişeu de sus Maramureş,

Valea Scradei la Apşa de jos Maramureş la 1864,  

valea Scradi microtoponim la Săcel Maramureş,

Dealul Scredei (794 m) în Rodnei între Hordou şi Gersa III (numită şi Serada, probabil tot Scrada),

valea Scridoasa afluent al Lăpuşului (M. Lăpuşului) la Poiana Botizei,

valea Scradiei (Seradiei) şi Obcina Scradiei 908m la Fiad în Ţibleş,

Obcina Scredişorilor cca. 770m în Ţibleş,

p. Scradei afluent Strâmba ? în SV Rodnei,

toponim Scredoase şi dealul Scredelui la N de Bistra în M. Mare,

p. Scredilor la Valea Lupşei M. Mare,

vf. Scridului la Căzăneşti Metaliferi,

V. Scrăzii afluent Draşcu la Cib Metaliferi,

p. Scrideiu la Mărişel în M. Gilăului (Crideiu la 1880),

p. Scredos afl. Neagra la Negreni Cluj,

d. Scradei la Lunca Vişagului Vlădeasa la 1880, 

valea Serada (Cuscrada) la Cavnic,

sat dispărut Szkradina lângă Făget Timiş la 1597,

sat dispărut Zkradyna lângă Suseni-Vaşcău depr. Beiuş la 1553 

Este atestate şi ca antroponim.

Toponime similare:

Bosnia  Herzegovina, Republika Srpska: Skradaš (munte) ,  Skradaš (deal) ,

Bosnia  Herzegovina, Federacija Bosne i Hercegovine:Skrada (vârf) 

Ucraina: deal Scridei (485 m) în apropiere de Hust între Nyzhnie Selyshche (Săliştea de jos) şi Zolotarevo (Domneşti), atest. 1864. Cel mai probabil un împrumut din rom.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Scradă, Scradie

  1. Sorin5780 zice:

    Acele toponime din Bosnia s-ar putea să reproducă altele mai vechi de origine iliră, cum erau munții Scardus (var.Scordus, Scodrus) numiți azi Șar, ce pornesc din N-V Macedoniei, prin Kosova și N-E Albaniei (Malet e Sharrit). Munți de la care s-au auto-numit galii scordisci (nume ilirizat (poate chiar original) în scordistae cu sufixul de plural folosit și azi de albanezi într-o formă ușor diferită).
    Scardus sau Scordus puteau trece prin filtrul slav spre Skradaș (regula silabelor deschise; prezentă și-n română uneori: ardicat- rădicat).]n mod normal slavii ar fi transformat [a] în [o], dar e posibilă și o influență direct iliră asupra slavilor.

    Scrada poartă numele de shqirë (probabil din lat.carex) în albaneză.Dacă lat. cārex („reed, sedge”) e coradical pe linie IE cu cele două, atunci ar avea o logică. Sînt plante cu nume autohtone care se termină în *da la noi și *dhe la albanezi. Originea ar fi IE *dhe- a pune, din care am avut și *dawa (var.daua sau dava) sau un simplu sufix -des.

    Nu cred că e vreo legătură între scradă și vb.a (se) scrădi dat de tine mai sus(acela cred că vine din IE *kera- a arde și poate fi dacic deoarece slavii folosesc forme ca ”ceren”, deci nu cu velară [k]; apoi româna are deja scrum(b) care-i dacic, deci are un parcurs curat și logic).
    – scrădí, pers. 3 sg. scrădéște, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante sau părțile lor) a se usca foarte tare; a se răscoace. 2. (despre unele alimente) a se frige sau a se coace prea tare; a se arde.
    Mai e și „a scredi (Olt.)- a scîlcia” , probabil înrudit cu scrab(ă) și scroabă din IE *(s)kerbh- “to turn (around), wind”

    Discuția se poate întinde la nesfîrșit dacă îmi consult toate resursele, însă mă opresc aici. Nu cred că e vreo legătură între scradă (Carex pilosa), scrădiș (nisip și pietriș..) și a (se) scrădi (a usca, a răscoace, a frige sau a se arde).

    • Sorin5780 zice:

      În acest articol http://www.protogermanic.com/2011/12/indo-european-etymological-dictionary_12.html se motivează alb.shqirë ca fiind forma „zero grade” din IE *sak- „a k. of marsh plant (sedge)”
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=2398&root=config

      Deci măcar scradă are acum o explicație solidă.
      scrádă, -e, (scriadă), s.f. – (bot.) Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi 1925; Ieud). Șovar, rogoz (Carex pilosa Scop): „(…) toamna târziu, înainte de căzutul zăpezii, (oile) erau aduse la jir și scoadă (iarba mare din pădure pe care zăpada o prinde verde)” (Mirescu 2006: 49). – Et. nec. (MDA).

      Nu înțeleg dacă e o greșeală acest „scoadă” la Mirescu sau e o variabilă regională.Tot legat de acest scradă e important de subliniat că lingviștii noștri spun că la înălțimi de peste 1000 m s-au păstrat mai bine numele de plante și copaci (gorun, brad) autohtone deoarece dacii au locuit permanent locurile acestea datorită contextului geo-politic al vremurilor și tradiției.

    • vchindea zice:

      Pentru Scardus -> Skradas presupun, fără a fi sigur, că limbile slavice, la fel ca româna nu au păstrat ‘-us’ final latin, desigur există însă și sufixe similare slavice care puteau să-i ia locul. Sqirë mi se pare interesant dar veridicitatera sufixării cu dă/dhe este cheia care decide dacă această etimologie poate fi sau nu acceptată. Legătura dintre scradă, scrădiș, a se scrădi era doar o presupunere pe considerente fonetice fără a privi mai în detaliu problema. Totuși apropierea semantică dintre noțiunile de ‘a se usca’ și ‘iarbă uscată’ nu poate fi neglijată.

    • Sorin5780 zice:

      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1738&root=config
      Aici e posibil să găsim originea scradei. Ar fi important de urmărit dacă această plantă are frunzele crestate. De exemplu, am multe motive să cred că scarda are acest sens. Mai e numită crețișoară sau iarba-Sfintei-Mării. http://www.formula-as.ro/2010/923/medicina-naturii-44/cretisoara-12562

      După cum se observă la Pokorny sînt mai multe variații din IE *(s)ker, aproape epuizează toată gama de terminații : -bho, -dhe, -p, -v, -men
      Aici mai intră și cervana, scraba (var.scroabă; sin.ciormoiag, carpenă, păduroniu), a scrombăi, a scredi .

      altele: “scorobánă, scorobáne, s.f. (reg.) deal de mică înălțime, de forma unei căciuli.” (DAR)
      scorobáie, scorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez). 2. vale adâncă și îngustă. ”
      hrápă s.f. (reg.) coastă de deal prăpăstioasă; râpă, pripor, prăpastie (alb.shkrep; Carpați) ? În anumite porțiune ale Traciei se constantă o mutație consonantică k> h (notat kh cu alfabetul grec).
      Ramificațiile acestei rădăcini IE sînt sursa multor derivate dacice.
      Conform cu „OHG herdo `vellus” și „scortum `fur, animal skin, whore” probabil că scrada însemna ceva similar. Numele științific carex pilosa ar putea fi un indiciu, căci eu n-am văzut planta asta niciodată.

      • vchindea zice:

        Dacă asocierea cu rogozul ‘Carex’ este corectă, sematismul ‘crestat’ nu se justifică (e vorba de plante ‘liniare’ ca trestia), în schimb ‘scraba’ are întradevăr frunze crestate (o specie de Melampyrum se numește chiar M. cristata). Privite în ansamblu toate apelativele menționate par eterogene. Posibil să fie cuvinte intrate în română pe căi diferite în epoci diferite.

      • Sorin5780 zice:

        crábă s.f. sg. (reg.) iarbă ce crește în păduri și iarna rămâne verde; scradă, screadă.
        Care o fi originalul, scradă sau crabă? Poate amândouă!

      • vchindea zice:

        Nu am încredere că toate formele redate de dicționare există cu adevărat în vorbirea populară. Multe pot fi doar apelative deformate de urechiști sau amatori bine intenționați. Până la proba contrarie cred că aceasta ar putea fi situația și cu acest ‘crabă’ având în vedere că nu are atestări toponimice, în timp ce acestea abundă pentru ‘scradă’.

  2. Sorin5780 zice:

    O plantă dacică numită scardian, mereu verde, e consemnată în antichitate. Azi se numește curcubețea în principal, dar științific e numită aristolochia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s