Despre trecutul oronimului Ciucaș

 Motivația întocmirii acestui articol a fost dorința de a corecta inexactități exprimate în diferite surse de informare privind originea și vechimea toponimului Ciucaș – masiv și vârf montan în Carpații de curbură. Astfel surse mai mult sau mai puțin avizate au pus în legătură acest toponim cu entopicul  ’ciucă’ care are sensul de ’vârf de munte’ mai ales în SV României  și în Balcani, deși acest entopic nu este folosit în Carpații de curbură, sau pe considerente obscure au dedus sensul de ’loc defrișat’ din acest toponim.

 Pentru a elucida în mod științific originea și evoluția toponimului este evidentă necesitatea de a apela la izvoarele istorice.

 Primul document semnificativ pe care îl cunosc în legătură cu toponimia munților de la obârșia Teleajenului este hrisovul lui Neagoe Basarab de la 1517 de hotărnicie a proprietății moșnenilor din Drajna și Stănești (localitate dispărută, înglobată de Drajna de sus). Toponimele atestate în acest document sunt următoarele:  ”..la Curu Pământului, Lacul Laptelui, în vârful Pietrosu, la Rătunda, Piatra Zăganului.. Șările Clăbucetului..”(1).

 În încercarea de a identifica și localiza aceste toponime se pot observa următoarele:

’Curu Pământului’ are și semnificația – atestată de alte toponime – de  ’frontieră, capătul proprietății’, astfel un toponim similar este atestat în 1888 în zona Chirușca (8), poate identic cu cel de la 1517.

’Lacul Laptelui’ trebuie să fie bineînțeles aproape de Piatra Laptelui modernă, dar este de observat că pe hărțile de la 1769-1773 ’Piatra Laptje’ era localizată pe culmea principală, de asemenea în aceeași sursă valea Stânii de astăzi –care își are obârșia în apropiere de Piatra Laptelui – apare drept ’Valle Lac’, adică Valea Lacului, în consecință rezultă că ’Lacul Laptelui’ ar putea fi lacul nival de pe culmea principală din apropierea cabanei Ciucaș și sau un alt lac similar, ulterior dispărut la obârșia Văii Stânei.

 Sărind peste următoarele două toponime se poate remarca faptul că ’Piatra Zăganului’ poate fi identificată cu vârful Zăganului 1817m actual și pe considerentul că încă în perioada interbelică sătenii din Drajna erau proprietarii versanților aflați la E de culmea Zăganu-Gropșoarele, un teritoriu inclus în hotarele descrise mai sus (14).

 Mai departe hotarul se îndreaptă spre S,’ Șările Clăbucetului’ putând fi identificate cu vârful Clăbucetului 1472m dintre Teleajen și Telejenel.

 ’Interpolând’ apoi o linie continuă între toponimele localizate mai sus, putem identifica ’vârful Pietros’ cu zona stâncoasă Tigăi-Ciucaș în timp ce toponimul ’Rătunda’ era localizat probabil pe culmea Bratocea sau pe lângă muntele Roșu. Rezultă deci că numele Pietrosu reprezintă ceea mai veche atestare toponimică a vârfului Ciucaș.  

 Chiar dacă au fost emise unele suspiciuni în legătură cu autenticitatea actului de la 1517 vechimea lui trebuie să fie destul de mare, astfel încât în următorul document privind munții Drajnei de la 1648 (2), aceleași toponime sunt atestate iar în plus se face afirmația că a fost folosit și hrisovul vechi al lui Basarab vodă. Ceea ce înseamnă că acesta – fals sau nu – exista cel puțin la 1648 reflectând situația toponimică reală.

 Trecând pe partea transilvăneană a frontierei este de remarcat că unele surse secundare (12) indică faptul că toponimul ‘Petros Mons’ apare în documentele locale încă din sec. XVI-lea. Neavând acces la sursele primare nu pot confirma acest lucru, pot doar să remarc că este vorba fie de documentul de la 1519 prin care Brașovul primea teritoriul depresiunii Întorsura Buzăului sau de documentele ulterioare de la 1583 și 1590 prin care era întărită această proprietate și era soluționate diferendele de frontieră cu domeniul familie Beldi (7). Altă sursă secundară menționează incidental toponimul Petrocz, pentru anii 1653 și  1655, munte pentru care Brașovul se afla în dispută, probabil tot cu familia Beldi (3). Acest Petros Mons, aflat la izvoarele Buzăului, apare încă pe una din primele hărți austriece ale Transilvaniei de la 1699 (17). 

 Într-o epocă mai recentă primele hărți complete ale Transilvaniei, executate la 1769-1773, denumesc vârful masivului Ciucaș drept ’Nardi felsen’ (‘felsen’ însemnând ’stâncă’ în germană) (4). Lectura acestui toponim poate fi însă și ’Narti felsen’ pe considerentul că alternanța d/t este frecventă în denumirile consemnate pe aceste hărți. Ulterior în lexiconul lui Lenk de la 1839 toponimul apare de asemenea drept ’Piatra Nardi’ (5).

 Pentru prima dată toponimul ’Csukás’, munte al Zizinului, își face apariția în cartea lui Kővari de la 1853 unde este citat de 2 ori (6). Într-o hartă de la 1856-9 apre din nou, cu aceeași formă (15). O lucrare dedicată toponimiei ceangăilor din zona Săcele (10) indică 1860 drept anul celui mai vechi izvor disponibil în ceea ce privește atestarea acestui toponim. Perioada de glorie a toponimului pare să înceapă în 1864-1868, datorită lui Orbán Balázs, în lucrarea acestuia (7) toponimul ’Csukás’  fiind menționată de 70 de ori. Ulterior hărțile austro-ungare menționează tot mai frecvent toponimul, de exemplu la 1875 și apoi la 1906 (13).

 Este de remarcat că toponim ‘Ciucaș’ nu apare în tratatul de la 1888 dintre Austro-Ungaria și România unde enumerarea vârfurilor de la E la V este ’..Curu Pământului (Pirosca), Tigaia, Bratocea..’ (8). Puțin mai târziu, în Dicţionarul Geografic al României apărut între 1898-1902 ’Ciucaș’ este amintit de două ori într-un context mai larg privind prezentarea întregului lanț Carpatic, pentru care s-au folosit cu siguranță și surse de informare străine (9). În schimb la articolele privind Teleajenul, Drajna, mânăstirea Cheia, Bratocea toponimul nu apare semn că nu era de uz popular în Muntenia la acea dată (9).

 Impunerea universală a toponimului Ciucaș se datorează, probabil literaturii turistice și geografice din perioada interbelică și ulterioară. În prezent amintirea toponimului ’Piatra Nardi/Narti’ din sec. al XVIII-lea mai este păstrată doar de hărțile turistice care menționează Colţii Natrii  sau Nitrii din apropierea vârfului Ciucaș (11).

 În ceea ce privește semnificația toponimelor utilizate de-a lungul timpului se pot face următoarele observații:

 Intenția toponimului ’Pietros’ este evidentă, peisajul dramatic creat de conglomeratele atât de caracteristice acestui masiv contrastând puternic cu aspectul munților înconjurători. Cunoscut pe ambii versanți ai Carpaților, atestat în sec. XVI-XVII, acest toponim par a fi cel mai vechi.   

 Semnificaţie toponimelor ’Nardi/Narti’ este mai puțin clară: posibil rom. ’nart’,’normă de muncă, taxă, beneficiu pe care-l datorau oierii proprietarilor de animale’ care provine din turc. ’nark’,’valoare’, sau se poate presupune o legătură cu formele ’nărtos, nărtilă’,’năsos’ dar şi ’semeţ’ aplicat aici cu sens figurativ, se mai poate menționa şi rom. ’natră’,’parte a iţelor pe război’ apelativ din care e mai dificil de derivat un oronim pe considerente semantice. Cel mai probabil însă este vorba de o derivare dintr-un antroponim Nart/Narte/Nartea, având în vedere terminația tipică pentru genitiv ’-i’ a toponimului ’Narti’, ceea ce ar indica posesia sau apartenența. Astfel antroponime Nartea sunt atestate în Mărginimea Sibiului și în Buzău, în special la Nehoiu, ambele zone cu tradiții pastorale.

 În ceea ce privește forma actuală ’Csukás/Ciucaș’, sensul primar al lui hu. ’csukás’ este ’cu știuci’ și prin acest sens se explică numeroase hidronime din Câmpia Transilvaniei – ape curgătoare sau stătătoare bogate în știuci. Deoarece nu e atestat istoric nici un hidronim primar de la care să derive acest oronim, cea mai probabilă explicație rămâne derivarea de la un antroponim echivalent ’Csukás’, purtători ai acestui antroponim fiind atestați printre ceangăii din zona Săcele-Tărlungeni. Astfel după o sursă secundară (12) un Csukás István ar fi fost în sec. al XVII-lea conducătorul drabanților (străjerilor) care păzeau pasul de la Șanțul vechi (în prezent Brădețu) de pe Tărlung iar toponimul actual ar putea să păstreze amintirea acestei importante figuri locale.

Pentru a explica atestarea acestui toponim la jumătatea sec. al XIX-lea se pot face următoarele observații. Domeniul Budilei a reprezentat de-a lungul evului mediu o enclavă a comitatului Alba de sus între districtul Brașovului și scaunele secuiești. Analizând frontierele dintre aceste entități administrative indicate de hărțile de la 1769-1773 (4), respectiv 1875 (16), se poate observa că comitatul Alba de sus (adică de fapt domeniul Budilei) pierde în favoarea districtului Brașov, între aceste două repere temporale, un întins teritoriu care includea – în terminologia actuală – munții Ciucaș, Chirușca, Piatra Laptelui, până în valea Strâmbului. Astfel se pare că secularele procese privind stăpânirea acestor munți dintre familia Beldi de Budila și orașul Brașov dau în cele din urmă câștig celei de-a doua părți. Este foarte posibil ca în urma împroprietăririi foștilor iobagi, care a urmat revoluției de la 1848-1849, acești munți să treacă din stăpânirea orașului Brașov în posesia locuitorilor satului Zizin având în vedere că acesta a aparținut în evul mediu districtului Brașov. Astfel denumirea cunoscută local pentru acest munte a început să fie consemnată de documentele administrative și s-a impus în cele din urmă.

  V. Chindea

Referințe

1 – Documenta Romaniae Historica, Seria B, vol. II, 1972, documentul nr. 156 din 10 iul. 1517

2- – Documenta Historica Romaniae ,Seria B, vol. XXXIII, 2006, documentul nr. 160 din 28 iun. 1648

3 – Documente citate în: Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, Attila T. Szabó, 1975

4- Ridicarea topografică Josephină, 1769-1773, http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Josephinische_Lansaufnahme_pg279.jpg

5 – Siebenburgens geographisch, topographisch, statistisch, hydrographisch und orographisches Lexicon, Ignac Lenk von Treuenfeld, 1839

6 – Erdély földe ritkaságai, Kővari László, 1853

7 – A székelyföld leirása, Orbán Balázs, 1868

8 –Tratatul de delimitare a frontierei dintre Austro-Ungaria și România de la 1888, http://www.1000ev.hu/index.php?a=3&param=6292

9 – Marele dicționar geografic al României, G. I. Lahovari, 1898-1902

10 – A Barcasági hétfalu helynevei, Árvay Jóysef, 1943

11 – Munții Ciucaș, hartă turistică, Dănuț Călin, 2005

12 – Csukás – a változás hullámhosszán, Erdélyi Gyopár,Kovacs Lehel István, 2010, http://www.erdelyigyopar.ro/2010-1/1332-csukas–a-valtozas-hullamhosszan.html

13 – A III-a ridicare topografică a Imperiului Austro-Ungar, 23-XXXIV, 1906, http://digitalgallery.nypl.org/nypldigital/dgkeysearchdetail.cfm?trg=1&strucID=574598&imageID=1226868&total=773&num=600&parent_id=487154&s=&notword=&d=&c=&f=&k=0&sScope=&sLevel=&sLabel=&lword=&lfield=&sort=&imgs=20&pos=604&snum=&e=w

14 –Harta pădurilor din bazinul superior al râului Teleajen jud. Prahova, probabil perioada interbelică, scara 1:100.000,  ing. silvic Ruila Lazăr ?, aici.

15- Generalkarte des österreichischen Kaiserstaates mit einem großen Theile der angränzenden Länder , Joseph Scheda, 1856-1859, http://www.mapywig.org/m/K.u.K./General-Karte_Scheda/Generalkarte_Oesterreichischen_Monarchie_Scheda_XV.jpg

16. Specialkarte der österreichisch-ungarischen Monarchie, Bodzafalu, zone 23 col. XXXV, 1875, http://www.mapywig.org/m/K.u.K./75K_400dpi/ZONE_23_COL_XXXIV_BODZAFALU_1875_400dpi.jpg

17. Mappa della, Transilvania, e Provintie contique nella qualesivedano li Consini dell’ Ongaria eli Campam fatti dall; Arpate Cesaree in quelte ultime guere http://www.kepkonyvtar.hu/images/zoomify/0000020628/index.html

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Varia și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Despre trecutul oronimului Ciucaș

  1. Paul zice:

    Urmaresc blogul de ceva vreme insa articolul asta mi-a mers la suflet.
    M-am intors duminica din ciucas i apoi cititn articolul mi-am reamintit excursia si am reluat-o pe diferite toponime.
    Multumesc!

  2. sasu67 zice:

    Un articol cat se poate de obiectiv. De-a lungul timpului, istoricii unguri si apoi cei romani au trait din a face tot felul de speculatii si interpretari ale unor denumiri geografice din Transilvania. Doar Dumnezeu mai stie cum au luat nastere aceste nume. E adevarat ca multe denumiri sunt evidente ca si semnificatie respectiv cuvantul din care provine. Un subiect de discutie l-ar putea constitui si varful Postavarul. Sasii ii spunea Schuler. A nu se confunda cu „schüler”, ceea ce inseamna scolar. Schuler era un nume de familie raspandit in randul sasilor din tara Barsei. Poate denumirea varfului vine de la vreun postavar sas cu numele Schuler. Exista si un bastion al postavarilor in Brasovul medieval. Dar, bineinteles, astea sunt doar presupuneri. Felicitari inca o data!

    • vchindea zice:

      Explicația tipică a lui Schuler gebirge e că muntele ar fi aparținut la un momenta dat școlii (săsești) din Brașov. Postăvarul vine de la un antroponim românesc din Șcheii Brașovului (hărțile din sec. al XIX-lea indică clar locația ‘stânei Postăvarului’ – omul sau descendenții lui).

      • sasu67 zice:

        Mulțumesc pentru clarificări. În schimb am mai găsit ceva. În anul 1839, un general austriac pe nume Ignaz Lenk von Treuenfeld publică un lexicon geografic, topografic, statistic și hidrografic al Transilvaniei (aflată pe atunci sub stăpânire habsburgică). Acolo zice așa (traducere din lb. germană):
        Djálu Krisztianuluj (interesant că folosește scrierea gotică cu fonetică maghiară), Krisztian-máre sau Schulergebirg aflat în districtul săsesc Brașov, pe un drum de munte ce separă pârâul Tömös (Timiș) de pârâul Weidenbach (probabil Ghimbășel, fiindcă Weidenbach e și Ghimbav), între munții Vladetz și Piszku-Urszuluj. La poalele muntelui, in apropiere de Rosenau (Râșnov) se găsește o peșteră, Ferenz sau Frentschen, numită de asemenea Frintschenloch de țăranii sași.

      • De altfel, numele german (săsesc) al localității Poiana Brașov este Schulerau – Poiana Schuler.

  3. sasu67 zice:

    Scuze, dacă nu-i o noutate pentru autor ceea ce am scris mai sus. Acum observ că documentul la din care am citat figurează în Referințe la nr. 5.

  4. Pingback: Ciucașul – de unde, de când, cum ?! | Munte si flori

  5. Vf Piroșca nu apare pe harta din colecția Munții Noștri, dar cred că a fost înlocuit de către autor (și Geografia româneasca neaoșă, probabil din epoca Ceaușescu) cu Chirușca, nu în ultimul rând fiindca „sună românește”. Dar în volumele enciclopedicei lucrări Flora Republicii Populare/Socialiste România, coronimul este totuși redat sub forma Piroșca. Iar Ciucaș este, după părerea mea, în mod clar un nume maghiar rescris în varianta fonetică din limba română.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s