Corandă

Corandă (4) 

Semnificaţie: rom. regional ‘corandă’,’peşteră, grotă, galerie’ utilizat în jargonul minier din zonele aurifere ale Apusenilor, etimologie: ? germ.

Atestări:

galeria Corandă la Hondol Hunedoara,

mai multe galerii Coranda la Bucium Alba,

Coranda Corhuri la Roşia Montană,

d. Corăndi 844m la Stănija Zarand

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Corandă

  1. Sorin5780 zice:

    Păi unde-i etimonul ăsta germanic?

  2. Sorin5780 zice:

    Poate fi comparat cu scorbură și corobană, posibil din IE *(s)kūr- linie, gaură .
    La fel de bine am putea avea un compus bitematic: cor (gaură) și un derivat din IE *ond- stâncă, piatră (ind.adri- stone, rock, mountain) ori reprezintă un sufix foarte rar regional. Zărand e alt cuvânt misterios.
    La fel avem termenul armean քարանձավ (kʿaranjav) format din *kar- piatră și anjaw- cave, den, cavern (IE enǵʰ- îngust, a îngusta).

    [a] trebuia să fie [â].

    • vchindea zice:

      Dar nu am propus nici o etimologie germană ! Poate oi fi gândit-o. 🙂

    • vchindea zice:

      Când aud de afixe rare și puțin atestate, devin circumspect. Cu un afix bine ales, aplicat unor teme selectate pe sprânceană, se pot demonstra multe lucruri. Pentru a fi admisibil (după mine cel puțin) un sufix sau prefix trebuie să fie solid atestat sincronic și diacronic în afara apelativelor/toponimelor în discuție. În cazul lui ‘-and/andă’, deși mi-ar fi convenabil pentru discuția de la ‘Mocșandă’, nu cred că a existat. De ce suntem așa de convinși de autohtonitatea lui Zărand ? Centrul comitatului – localitatea omonimă – era în zona de câmpie, lângă Ineu și doar ulterior s-a extins asupra Crișului Alb superior. În apropiere, tot în zona de câmpie, este Zerind, iar un etimon hu. apropiat ca formă de cele două ar fi ‘zarando’,’pelerin religios’.

      • Sorin5780 zice:

        Am zis că Zărand e misterios, nu că ar fi autohton. Un arheolog localiza cetatea Ziridava în apropiere de Zărand, mi s-a părut stranie coincidența de nume. Știu de etimologia maghiară, chiar am comentat despre asta pe alt blog.
        Are sens în maghiară, ei adaugă sufixul -ando la verbe formând alte cuvinte. http://en.wiktionary.org/wiki/zar%C3%A1ndok
        Bizară e derivarea din bg. strannik (strainic la Dosoftei)- călător, străin.
        M-am gândit și la corandă ca fiind maghiar și construit pe același calapod, dar încă n-am găsit nici un verb potrivit.

        Cât privește afixele care te pun în „circumspecție”, e normal să avem și unele moștenite din dacică pe care nu le putem încă stabili cu precizie. Au importanță pentru română în măsura în care vor fi demonstrate.

      • vchindea zice:

        Desigur nu vreau să crezi că sunt împotriva încercărilor de a identifica noi sufixe moștenite, doar că trebuie să fie foarte bine fundamentate, altfel riscăm să ‘demonstrăm’ lucruri neadevărate. Pentru a mă exprima în limbaj fizic sau statistic problema dobândește mai multe ‘grade de libertate’ în momentul în care admitem o descompunere convenabilă în morfeme, libertate care permite să ‘demonstrăm’ multe etimologii dintre care unele – sau toate – pot fi eronate dacă descompunerea nu este justificată.

      • Sorin5780 zice:

        Mai este o posibilitate privind Zărandul, alta decât cea maghiară. Țin minte un episod antic în care niște neamuri sarmatice stăpâneau la nord de Dunăre, undeva în Banat și zona spre Tisa. Era în vremea împăratului roman Constantin II (337-361). Romanii au avut relații clientelare cu sarmații și-n vestu, și-n răsăritul Daciei.
        În prepararea unui conflict mai amplu, sarmații înarmează localnicii încorporându-i la oastea mare. Aceștia profită de moment, gonesc pe migratori, apoi resping și tentativele romanilor de a reveni la nordul Dunării. Cred că e vorba de doi conducători, Rumon și Zizais (Cântecul NIbelungilor?).
        În sfârșit, episodul e mai puțin important aici, dar lingvistic și toponimic puteau să fi lăsat câteva repere. Amintesc osseticul „zoerond”- bătrân.(forma modernă, nu antică)
        Zărandul ( pe Crișul Alb) putea lua o denumire străină care să descrie cumva terenul. Se pot da verdicte pe baza atestărilor.
        Am mai amintit și acel antic Vardaerum caput pe Crișul Negru (harta Ortelius a Daciei) . Coincidență cu Vardarul (Axios- negru sau Bardaerius-negru în antichitate)? Nu cred! http://www.astro.ro/~roaj/2011/RoAJ-2011-2/15_Ionescu-Rovithis.pdf

  3. Sorin5780 zice:

    Și accentul e foarte important. Termenul corándă e accentuat fix pe [a], exact ca rámuri, deci n-avea de ce să treacă la [â] chiar dacă e urmat de [n] sau [m].
    Apropo de afixele rare, V.Orel propune unul pentru albaneză deși nu e semn că ar fi fost folosit în limba albaneză cotidiană: „-ungë” .
    La fel și la noi, am putea avea unul identic în „strungă” de exemplu sau în „ciorung”(greu de crezut că-i termen țigănesc!) și altele.
    Cum am spus, nu-i important pentru română cît ar fi pentru substrat.

  4. Sorin5780 zice:

    E foarte interesant că și în albaneză se formează noi cuvinte prin sufixarea cu -nd a unui verb bază. Un exemplu e verbul vë (first-person singular past tense vura, participle vënë) =to put, to place
    și derivatul vend – place, location, (plot of) land.
    Am impresia că e asemănător formării gerunziului latin, dacă nu vin ambele direct din IE luînd o nuanță în plus pentru albaneză. EX: lej- I give birth, bear (children) și lind- idem plus cîteva alte sensuri conexe.

    • vchindea zice:

      Mă înșel eu sau gerunziile nu sunt foarte productive în ceea ce privește apelativele (și în consecință nici antropo- și toponimele) ? Desigur nu am decât exemplul românei, dar nu prea văd multe evoluții semantice independente sau fixări toponimice ale lui ‘mâncând, făcând,..’.

  5. Sorin5780 zice:

    Mi-am adus aminte recitind pe Pokorny, că albaneza are o mutație fonetică foarte regulată: m < mb (ex.shkumb- rom.scrumb(arh.), scrum) și n< nd. (ex: shkëndijë `spark' (din shkrinj- a topi, a arde) din *aiskno/ IE *aisk-bright, shining; Nu mă aștept să fie corectă această etimologie dar e posibilă prin comparație cu coradicalele slave!!) http://dnghu.org/indoeuropean.html
    Legat de alb.shkrinj cred că e important pentru articolul despre scradă și a scrădi.
    Poate că ar fi prematur să presupun că acest corandă e de fapt curat ilir prin minerii aduși în Apuseni de romani, acei pirustae. Mai caut în albaneză, poate dau de ceva.

  6. Sorin5780 zice:

    Sînt mai multe toponime cu terminația -and: Cărand, Vărșand, Zarand. Paliga crede că e tracică, dar are niște teorii de te doare capul. Clar e în afara specializărilor sale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s