Bilbor

Bilbor (2)

Etimologii ‘clasice’:

slav. ’belaboru’,’brad frumos’

antroponim – vezi nume Bilborean, care de fapt provine de la numele localităţii

hu. ’bel bor’,’vinul – borvizul – din interior’

Etimologie alternativă: rom. ’bâlbor, bâlboare, bulbar’,’planta bulbuci, Trollius europaeus’ dar care ar putea avea şi sensul metaforic de ’mlaştină, bulboană’ prin metonimie sau prin confuzie sau analogie cu forma ’bâlboare’,’bulboană, vârtej’, etimologie: ’bâlbor’ poate fi o formă expresivă eventual contaminată şi cu rom. ’bulbuc’, se consideră în general că numele plantei provine de la francezul ’boule d’or’ dar acest lucru poate fi doar o coincidenţă. Faptul că sunt atestate două toponime independente sugerează existenţa unui etopic cu un sens determinat, dar totuşi numărul de atestări este destul de redus pentru a putea ajunge la o concluzie definiti  

Atestări:

localitate şi deal în bazinul depresionar omonim în Harghita (atestat. 1752 Belbor)

p. afluent al Cracăului Alb Neamţ.

Vezi şi toponime ’Bulbuc’ din care cel puţin 2 derivă din fitonim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Bilbor

  1. Sorin5780 zice:

    Nu există așa ceva: slav. ’belaboru’,’ brad frumos’
    Faci o confuzie între lat.bellus și adj. sl. *bel (alb), iar bor, borova se traduce pin, pinet. Cred că am citit odată că dialectul megleno-român păstra încă un adj. beală(la fel s-ar fi transmis și la noi;nu avem toponime din acest adj.?) din bellus, dar nu sânt sigur. Mi-ar plăcea să-l preluăm și noi, poate chiar să înlocuim țigănescul „mișto”(și îmbadiu îmi place, dar sună bizar). Sînt ceva cuvinte de origine latină în dialectele sudice pe care le-am putea prelua ca să înlocuim unele neologisme sau ca sinonime: measă, mes(lună), arom.coduru(piață publică), armu(ciosvîrtă), fărinar și fărină (făină; se mai păstra în graiul bănățean), surin (loc expus la soare; noi avem soriște) 🙂 una din explicațiile prenumelui meu?
    Nu-mi vin mai multe în minte acum, dar sînt cîteva pe care mi le notasem.
    http://www.unibuc.ro/CLASSICA/megleno1/cap1.pdf

    priamnu < lat.preambulo,-are (oare brambura vine latină?)
    pricur < per-colo, -are nu știu ce înseamnă exact, dar cred că „a cerne”. Fără legătură cu acesta, dar cred că avem un arhaism interesant: pricurós, pricuroásă, adj. (înv.) primejdios, periculos. (lat.periculosus)

    • Sorin5780 zice:

      Graiurile sudice transformă [gi], [ge] în [dzi], [dze], o particularitate asemănătoare cu situația dintre lituaniană(mai conservatoare) și letonă. Probabil ar fi exagerat din partea mea să presupun că vine din substrat, la fel ca palatalizarea consoanelor datorită vocalelor anterioare [i] și [e].

    • vchindea zice:

      Știu și eu că ’belaboru’,’ brad frumos’ nu are bază etimologică, dar l-am citat pentru completitudinea discuției. A mai facut ‘victime’ de-a lungul istoriei, a se vedea denumirea românească ‘de cabinet’: ‘Vin frumos’ care combină pe hu. ‘bor’ cu lat. ‘bellus’ ! Menționată pe la 1787 e probabil opera unor dascăli latiniști exagerat de zeloși.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s