Bărăciune, Bărare

Bărăciune, Bărare(9-11) 

Semnificaţie: ’mlaştină, baltă’, etimologie: din slav. ’bara’ ‚’mlaştină’ dar cu sufix rom.

Atestări:

microtoponim Bărăciunea de la pod în Basarabia

Bararea la Arcalia jud. Bistriţa la 1864

Barecsune la Măluţ Bistriţa la 1864

microtoponim La Bararea la Jurca com. Recea-Cristur jud. Cluj la 1864

Bărăciune stradă satul Lipău com. Culciu jud. Satu-Mare

microtoponim Pereu Bererilor la Frâncenii Boiului Chioar la 1702

microtoponim Baraciune la Iaz com. Plopiş Sălaj

eventual satele Berechiu (Alsobarakony) com. Apateu jud. Arad şi Berechiu (Felsobarakony) com. Cefa jud. Bihor (atest. 1249 Borok, 1332-7 Barakun)

toponim Bărăreasca la Budureasa Bihor

Bărătura la Corneşti Cluj la 1942

eventual Baracsin la Teceu Maramureş la 1864

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Entopice și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Bărăciune, Bărare

  1. Sorin5780 zice:

    Cred că mai degrabă vine dintr-un radical proto-balcanic (IE *ber- *bor- „wet place”), decât din slavă. La bulgari e doar dialectal, ceilalți slavi nu-l au deloc, la noi era răspândit pe lungimea Dunării , Banat și sus pe Olt, iar la albanezi era cuvânt popular și considerat autohton (berrak). Unii l-au pus în legătură cu Zurobara, localitate aproape de Tisa în teritoriul biephilor.
    Țînînd cont de alb.berrak, cred că bară e o formă curat dacică, știindu-se apetența lor pentru [a] față de [e]-ul sud-tracic.

    Cred că se pot face multe comparații între toponimele, hidronimele și prenumele dacice cu cele baltice. http://www.mazoji-lietuva.lt/article.php?article=230
    De urmărit ultima precizare în dreptul „Bartus” și derivatele în „Sami” (explică cumva etimologia lui Someș/Samus?).

  2. Sorin5780 zice:

    reg.în Basarabia (adevărată) „barc” – baltă, lac. http://ro.wikipedia.org/wiki/Crihana_Veche,_Cahul

  3. Sorin5780 zice:

    Bărăciune se aseamănă foarte mult cu următoarele construcții, iar sufixul este cu siguranță unul verbal conform multiplelor exemple:
    secăciune, furăciune, însurăciune, rugăciune, înţelepciune, mortăciune, curăciune, etc.
    Mai noi: *ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis), năciune/năcional (invenție Aron Pumnul;lat. natus -onis).

    „În unele cazuri pornind de la adjective: amărăciune, deşertăciune, goliciune, înşelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune.” http://www.romlit.ro/furciune

    Asta numai dacă n-a pornit de la un adjectiv *bărac conform var.bărăcie (alb.berrak), unde sufixul -ac este mai puțin răspândit la noi decât la albanezi. Nu cred că are un sens mai degrabă derogatoriu, fiind, după opinia mea, o dezvoltare (mai) modernă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s